E finalist la Wimbledon, la dublu. Ca să ajungă acolo, Horia Tecău a învăţat să-şi gătească singur, a stat departe de familie şi a jucat în cele mai exotice locuri

Horia îşi aminteşte începuturile în circuit, turneele mici, aventurile pe aeroporturi şi în taxiuri, viaţa spartană de la Bollettieri. Toate l-au călit însă

Postura de finalist al probei de dublu de la Wimbledon nu l-a schimbat pe Horia Tecău. Revenit marţi seară în oraşul copilăriei, la Constanţa, noul star al tenisului românesc şi-a făcut timp să schimbe cîteva mingi cu micii sportivi ai clubului sportiv "Idu Mamaia". Emoţionat, Tecău şi-a amintit că drumul său către marea performanţă a început chiar la baza sportivă din staţiunea Mamaia. "Aici am făcut şi eu primii paşi în tenis. Nu era totul aşa de modern, dar aveam ce ne trebuie", mărturiseşte jucătorul în vîrstă de 25 de ani.

Primul titlu

Întîia întîlnire cu tenisul a avut loc la 7 ani, cînd tatăl său, Romeo, l-a luat de mînă şi l-a dus la antrenorul Nicuşor Ene, la Şcoala Sportivă nr. 2 din Constanţa. Un an mai tîrziu şi-a schimbat profesorul, trecînd la Ioan Macoveciuc, cel care i-a fost alături timp de aproape şase ani. "Nu a fost uşor, dar m-am obişnuit repede. Am făcut şi tenis, şi înot şi m-am învăţat să fiu disciplinat. M-a avantajat şi faptul că-mi plăcea foarte mult sportul. La şcoală eram şi în echipa de fotbal, şi în cea de handbal şi nu lipseam de la nici o activitate sportivă", explică Tecău.

Primul mare succes a venit la nici 14 ani, cînd a cîştigat alături de Florin Mergea titlul european la dublu. "A fost prima oară cînd am jucat cu Florin şi ne-a mers perfect. Am învins nume mari din tenisul actual, printre care Berdych, Tsonga şi Gasquet. Primul succes pe plan internaţional mi-a oferit motivaţia de care aveam nevoie", spune constănţeanul.

Singur printre străini