În funcţie de data Sfintelor Paşti (de care depinde întreg calendarul anual bisericesc - cel hristologic, variabil, iar nu partea referitoare la sărbătorile, fixe, ale sfinţilor), şi de îndrumările tipiconale, în biserica noastră ortodoxă pericopa despre bogatul doritor de viaţă veşnică poate fi citită atât spre sfârşit de vară, în a douăsprezecea duminică după Rusalii (în seria evangheliilor după Matei), cât şi în prag de iarnă, în a treizecea duminică după Rusalii (în seria evangheliilor după Luca). Nelipsită de la citire este evanghelia de la Luca, duminica a treizecea după Rusalii fiind rânduită cu dată relativ fixă, în ultima duminică din noiembrie (mai există două asemenea cazuri de tratament special, de duminici care pot ieşi din şirul crescător al numerelor de după Cincizecime pentru a fi aşezate în intervale anume precizate: Duminica a XXII-a, a Bogatului nemilostiv, trebuie să fie ultima dinainte de 6 noiembrie, iar Duminica a XXVII-a, a Tămăduirii femeii gârbove, trebuie să premeargă Duminica dinaintea Crăciunului, a Sfinţilor Strămoşi după Trup ai Domnului).
Despre bogatul râvnitor, dar nedesăvârşit agonisitor de veşnicie, Matei (19, 16) spune că era "tânăr", Luca (18, 18) aminteşte că era "dregător" (gr. arhon "arhonte"), pentru Marcu (10, 17) el nefiind decât "unul" sau, în alte traduceri, un "oarecine", un "ins". În calendarul ortodox, Duminica a XII-a după Rusalii este numită de aceea a "tânărului bogat", iar Duminica a XXX-a este a "dregătorului bogat", chiar dacă ambele pericope vorbesc despre acelaşi personaj.
Întrucât cadrul în care este plasat episodul şi o frază a lui Iisus rostită cu acel prilej, aşa cum apar în majoritatea traducerilor Noului Testament (nu numai în cele româneşti…!), trezesc nelămuriri, vom încerca să facem câteva precizări, cu caracter enciclopedic şi filologic.
Să începem cu situarea în timp şi spaţiu a f