Strict „pentru istorie”, voi recunoaşte că ediţia în sine din acest an mi s-a părut mult mai bună decât palmaresul ei!
1 /.
O dată anunţat palmaresul, cred că orice comentariu devine inutil. Sabia a căzut, capul a fost tăiat - restul e istorie! Palmaresul Cannes-ului 2013 e cunoscut cinefililor încă de duminică seară. Aşadar, strict „pentru istorie”, voi recunoaşte că ediţia în sine mi s-a părut mult mai bună decât palmaresul ei! Şi că palmaresul juriului condus de Steven Spielberg mi s-a părut dezamăgitor, tocmai prin obsesia – vizibilă – de a fi neapărat „judicios” (deci nu inspirat, nu îndrăzneţ, nu generos, ci mai ales politic corect, încercînd să împace şi capra, şi varza, ceea ce, se ştie, e din moşi strămoşi sortit eşecului).
Palme d’Or a rămas în Franţa...
Palme d’Or a fost acordat filmului „Viaţa Adelei, capitolele 1 şi 2”, al unui regizor francez de origine tunisiană, Abdellatif Kechiche (53 de ani, cinci filme la activ). În punctajele făcute de „Le film francais”, toţi cei câţiva jurnalişti francezi chestionaţi i-au acordat „palma”, ca într- un fel de gest de „presiune concertată”, cu excepţia cronicarului de la „Le Figaro”, care a avut curajul să iasă din acest cor al entuziasmului colectiv şi i-a acordat doar un punct, recunoscând că filmul i s-a părut slab!
În ceea ce mă priveşte, mi s-a părut un film oarecare, şi lung pe deasupra: cale de trei ore, pe aripile unui cinema previzibil şi „pisălogic”, în banalitatea lui studiată, vedem, pe îndelete, o fată de 15 ani, Adela, cum mănâncă, cum merge cu autobuzul, cum visează, cum conversează, cum îşi caută, nehotărâtă, „identitatea sexuală”, până când, în fine, face o veritabilă pasiune, nefericită, ca orice pasiune, pentru o fată mai mare şi mai cultă, cu părul vopsit în albastru, şi care o va iniţia pe mai multe planuri. Filmul e inspirat dintr-o carte franceză de benzi desenate, p