Pur si simplu textul nu mai este adecvat pentru o tara libera, democratica din secolul 21 a carei identitate nationala ar trebui definita in baza constitutiei statului de drept, si nu in baza apartenentei de neam si de singe! In luna iulie, in Romania a avut loc Campionatul European de Fotbal pentru echipele U19 (cu jucatori pina-n 19 ani). Echipa nationala U19 a Romaniei, calificata din oficiu (tara noastra fiind organizatoarea), a avut in componenta si doi jucatori romani doar in acte, anume Patrick Walleth (originar din Banat, traieste in Germania) si Enghin Amet, turc, ai carui parinti s-au stabilit in Romania. Fiind vorba de meciuri intre selectionate nationale, la inceputul fiecaruia s-au intonat, desigur, si imnurile celor doua echipe. Pentru echipa Romaniei, „Desteapta-te romane". Iar daca asculti atent, constient si textul (initial, in 1848, revolutionar) al imnului, ai o senzatie stranie de anacronism apasat, un text cu un mesaj gindit in secolul 19 de autorul lui, Andrei Muresanu, ca o expresie a identitatii nationale pentru romanii din Moldova, Tara Romaneasca si din Ardeal, dar care suna in secolul 21 complet aiurea, fie si numai pentru „romanii" Patrick Walleth si Enghin Amet, dar in orice caz si pentru orice cetatean roman minoritar (rom, maghiar sau sas, de exemplu). Pur si simplu textul nu mai este adecvat pentru o tara libera, democratica din secolul 21 a carei identitate nationala ar trebui definita in baza constitutiei statului de drept, si nu in baza apartenentei de neam si de singe! Ce rezonanta mai poate sa aiba in ziua de azi o chemare precum acest „Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,/ In care te-adincira barbarii de tirani!/ Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarte,/ La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani."? Barbarii de tirani/ cruzii tai dusmani: parca-i o rima de manea! Iar strofa a doua (am inteles ca la ocazii oficiale