Primesc, de la o veche cunoştinţă, cunoscut şi activ pediatru, un pachet ciudat: două caiete albastre, de şcoală generală. Interlocutorul nostru ne asigură că vom găsi în ele un bogat material publicistic. Caietele aparţin unor copii din satul Nicolae Bălcescu, judeţul Teleorman, şcoala Bujoru, învăţător Soare Nicolae. La o primă privire, nimic neobişnuit: caiete de scriere în care elevii mici scriu, plicticos, de zeci de ori acelaşi lucru, pentru a învăţa literele. Formal, totul e în regulă. Asta dacă nu ai curiozitatea să-ţi arunci privirea la conţinutul propoziţiilor dictate de domnul învăţător. Iată cîteva exemple, din cele pe care copiii le scriu cam de zece ori, deci le bagă bine în cap: "Angela Potecare (Gherganu) a bătut pe soacră-sa". Probabil că paranteza are rolul, lingvistic, de a ilustra grupul "ghe"; şi, social, de mai exactă identificare. Căci toate propoziţiile apostolului rural au conotaţii sociale, vădit negative, asemănătoare strigăturilor maramureşene care, de pe un deal pe altul, înfierau năravurile bătătoare la ochi ale sătenilor. Problema este, în cazul dascălului de la Bujoru, una de target: copiii nu sînt, evident, auditoriul adecvat pentru bîrfele horror ale satului, care nu pot avea alt rol decît pervertirea unor minţi nevinovate. Învăţătorul în cauză se pare, însă, că şi-a pierdut cu totul uzul simţului didactic şi al moralei. El îi dă înainte, la dictare, cu alte exemple. Unele dintre ele sînt foiletoane: de pildă, soacra bătută de mai sus nu a stat la infinit să suporte atari agresiuni, bănuim, pentru că următoarea propoziţie din caietul elevului este: "Aceasta, atunci, a plecat de acasă 13 ani". Propoziţiile următoare nu ştim dacă se referă
tot la familia Potecare sau la alţi consăteni pe care învăţătorul Soare îi are în colimator: "Are 2 nepoţi ca 2 porci". Probabil că, aici, e vorba de ilustrarea grupului "ci". Gazeta de
