Inceputa la doar citeva zile dupa Festivalul National de Teatru, a saptesprezecea editie a Festivalului de Dramaturgie Contemporana, proiect al Teatrului „Sica Alexandrescu“ din Brasov, incheie incununind opera acestei toamne teatrale romanesti. Inevitabila comparatie, prin forta vecinatatii, da cistig de cauza brasovenilor gratie unei rigori speciale, dar si a bunei intuitii in dozarea diversitatii. Pariul propus de Marina Constantinescu pentru Capitala, cel al primatului regizorului, e desigur onorabil, dar, cum sa zic, revolut, iar rezultatul, prea stufos pentru a lasa loc unor concluzii limpezi si functionale.
- O selectie exemplara
Pacatele de acest gen nu au pindit insa cuplul Claudiu Goga-Iosif Olaru, liderii teatrului brasovean, care au izbutit un exercitiu exemplar de aproape zece zile, odata cu prima zapada cazuta pe Timpa. Selectia operata de regizorul-director al teatrului si al festivalului nu a lasat loc nici unui spectacol sub medie. Buna colaborare cu Fundatia „Camil Petrescu“ si revista Teatrul Azi a reunit – sub semnul prezentarii si al standului de carte de teatru – celebrarea unor personalitati ale scenei, dar si deschiderea catre dramaturgia iberica. De notat neaparat, aici, spectacolul lectura oferit de trupa brasoveana dupa textul lui Juan Mayorga, Hamelin, in prezenta autorului (daca totul va decurge normal, in stagiunea viitoare teatrul-gazda va transforma textul despre ambiguele pulsiuni pedofile si ambigua lume la care sintem supusi in spectacol propriu-zis, in regia lui Claudiu Goga). Istoriei teatrale i-a raspuns, de la celalalt capat al jocului generatiilor, prezenta (scenica, dar si intr-un colocviu „promotional“) a grupului dramAcum, aflat in prezent la al treilea „val“, pe care mentorul Nicu Mandea (profesor la UNATC) ar trebui sa il lase mai liber electiv, de ignorarea esteticului in favoarea unui stingism programa
