După Jose contra Pep, avem un alt duel interesant. Van Gaal şi Mourinho sînt, în felul lor, speciali. Dacă va fi portughezul "The Special One" ori dacă olandezul îi va rămîne superior se va vedea la sfîrşitul finalei.
Va fi din nou meciul lui Mourinho. Nici nu putea fi altfel. Vedeţi şi toată tevatura creată cu antrenamentul oficial al Interului şi vă veţi convinge. Dar va fi şi al lui Van Gaal. După Jose contra Pep, la semifinală, acum vine la rînd o altă poveste: discipol contra maestru. Mourinho contra Van Gaal.
Vorbim despre doi tehnicieni care nu admit altă situaţie decît aceea în care ei sînt liderii. Şefii. Conducătorii cu puteri absolute. Ca o paranteză, îşi pune oare cineva la noi întrebarea de ce în ultimii ani echipele care au cîştigat ceva important au avut pe banca tehnică personalităţi uriaşe, şi nu simple marionete? Răspunsul e simplu. Numai aceste personalităţi pot stăpîni un vestiar plin de tot felul de caractere, cu tot felul de idei, capricii, principii.
Mourinho stăpîneşte perfect arta războiului, căci la el toate meciurile importante asta par. Are un stil incredibil de a atrage presiunea asupra lui, transformînd-o într-o ură pe care dă senzaţia că o adoră. În ziua în care va rămîne fără inamici va rămîne fără argumente, căci la el totul se duce la nivel personal. Dacă nu eşti tare, eşti condamnat, e principiul său. Ştie că unica manieră de a cîştiga, fie că eşti superior, dar mai ales cînd eşti inferior, este aceea de a-ţi maximiza virtuţile, mulîndu-le pe slăbiciunile adversarului.
Van Gaal e tipul care spune ce gîndeşte, dar o face privindu-te în ochi. Cei inteligenţi apreciază asta, cei slabi nu pot supravieţui alături de el, pentru că aceştia mereu vor căuta o scuză. Echipele sale joacă mereu la cîştig, e fidel şcolii Ajax, cu aplecare spre ofensivă, dar nivelul de competenţă în lo
