Nu ar putea domnii Băsescu, Antonescu şi Ponta să intre, măcar o săptămână, în silenzio stampa? N-ar putea să se retragă undeva, să aştepte şi să se conformeze, în tăcere, deciziei Curţii Constituţionale, în loc să asasineze naţia cu breaking news-uri, cu discursuri la discursuri, replici la replici, riposte la riposte şi dezgust la dezgust? Puţină relaxare şi meditaţie le-ar face bine, fiindcă dau senzaţia că nu mai gândesc limpede.

De la începutul săptămânii, se somează reciproc să înceteze războiul politic, dar niciunul nu depune armele. Au tăiat pe-n două România electorală şi, cocoţaţi pe umerii alegătorilor, urlă unul la celălalt, vorbele pe care le emit abia reuşind să se constituie în fraze inteligibile. Suspendatul preşedinte Traian Băsescu cânta, luni, aria reconcilierii şi, în aceeşi zi, îi ameninţa pe cei 256 de suspendaci, care au organizat închipuita lovitură de stat, că „trebuie să răspundă în faţa instituţiilor statului”. Simţind exasperarea populaţiei, dl Băsescu a venit marţi, la câteva ore după un comunicat al investitorilor germani, care le cereau politicienilor români să se ocupe de problemele economice, cu un nou discurs din seria „Sunt un înţelept!”. Părea adresat liderilor USL, dar el era destinat, de fapt, electoratului, căruia, abil cum este, dl Băsescu i-a picurat în urechi, exact ce acesta dorea să audă: „Trei săptămâni de luptă politică sunt de ajuns. Iar 3 luni, care se vor implini curând de la instalarea Guvernului Ponta, sunt prea mult. Cred că cele 3 săptămâni şi cele 3 luni care vor deveni prea mult trebuie să genereze o schimbare imediată de atitudine a tuturor politicienilor, inclusiv a mea. Îi chem pe politicieni la încetarea oricărei dispute pentru că ţara se prăbuşeşte sub această dispută”. Câteva ore mai târziu, la Palatul Cotroceni, dl Crin Antonescu vorbea despre sentimentele sale de „dezgust” faţă de suspendat, e