După o bătaie soră cu moartea, încasată la mineriada din iunie ’90, ploieşteanului Andraş Oprea i-a fost pus diagnosticul de parapareză flască şi a rămas imobilizat la pat. Sursa: Marius Nica
Părăsit pe rând de prietenă, colegi şi amici, Andraş s-a refugiat în literatură şi, din 2002, a scris cinci cărţi despre poveştile de dragoste pe care le-a trăit. În speranţa că îşi va câştiga existenţa într-un mod decent, ploieşteanul în vârstă de 35 de ani a apelat la bunăvoinţa politicienilor, fără vreun efect însă.
„Resursele mele financiare sunt limitate“
Tânărul care semnează cu pseudonimul Pino povesteşte că puţini oameni politici au răspuns apelului său şi i-au cumpărat cărţile, ale căror preţuri variază între 20 şi 30 de lei. A fost refuzat, pe rând, de preşedinţii Ion Iliescu şi Traian Băsescu, dar şi de alte nume celebre ale politicii româneşti, precum Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor sau Mona Muscă, fostul deputat PNL.
„Bogdan Olteanu mi-a transmis în scris să iau legătura cu o asociaţie a persoanelor cu handicap, care, la rândul ei, m-a trimis la ONG-uri. Răspunsul Monei Muscă a fost următorul: «Încerc să sprijin cât pot, dar resursele mele de timp şi financiare sunt limitate»“, mărturiseşte Andraş Oprea.
Mai mult decât atât, alţi oameni politici i-au promis că îi vor cumpăra cărţile, dar nu le-au mai ridicat de la poştă, scriitorul din Ploieşti fiind nevoit să plătească şi taxele poştale de retur. „Am cheltuit bani pe telefoane şi taxe poştale pentru că acele cărţi s-au întors la mine. Este cazul doamnei Elena Udrea, care, deşi a fost de acord să îi trimit o carte, nu a ridicat- o. După lungi insistenţe prin mesaje telefonice, mi-a răspuns tot printr-un mesaj asistenta dumneaei: «O voi ridica săptămâna aceasta. Eu sunt asistenta doamnei. Pentru a o ridica am nevoie de împuternicire»“,
