Apetenta romanilor pentru macabru si senzational, in perioada postrevolutionara, a capatat accente de fenomen de masa. Lipsiti, atat timp, de informatie si realitate, precum si de instrumentele de informare in masa, care sa contina aceste doua lucruri, oamenii au simtit gust de sange, imediat dupa Revolutie.
Gustul crimelor, uneori inventate, din ziare de mahala precum "Infractorul", "Infractoarea" sau "Dracula", a prins calitati de drog pentru o mare masa de cetateni, insetati de "viata ca spectacol funebru".
Presa scrisa era atunci singura care a deschis noi orizonturi si noi moduri de a concepe informatia, pentru cetatenii romani. Ziarele de acest tip au supravietuit si au indestulat, financiar, pe multi patroni oportunisti ai presei din acea vreme.
Odata cu diversificarea canalelor media, prin care se propaga informatia, macabrul si senzationalul ieftin au inceput sa intre in casele oamenilor pe cale televizuala.
"Infractoarea" si "Infractorul" si-au depasit statutul de vedete ale morbidului, iar televiziunile particulare si-au intrat in rolul lor de cioclu al mass-media.
Patentarea celebrelor "Stiri de la ora 5", ca fiind "stirili cu crime", dupa cum constatau privitorii, a venit ca un lucru firesc, intr-o perioada in care romanii nu vazusera, la televizor, asemenea grozavii. Doar prin celebrele filme romanesti, de la inceputul anilor '90, in care Dinica injura de mama focului, iar femeile isi aratau tot ce aveau mai de pret, mai puteai descoperi farame dintr-o mahala, in care au inceput sa se regaseasca toti pudibonzii, crescuti sub regimul comunist. A vedea femei goale, a avea parte de injuraturi adevarate, intr-un film romanesc, reprezenta suprema calitate a unui program de o asemenea factura.
Scenele cu barbati goi, din filmele romanesti, faceau sa curga puhoaie de lume la cinematografe, pentr
