Faptul că de astăzi, 1 iulie 2013, se scumpesc gazele nu este tocmai o noutate. Liberalizarea pieţei energiei e un proces ce curge deja, în etape, urmând să dureze câţiva ani. Un proces pe care România nu are cum să-l evite. Ce se va întâmpla însă începând de astăzi? Vom plăti mai mult facturile la gaze: cu 8 la sută cele pentru populaţie şi cu 3 la sută cele pentru firme. Aceste creşteri sunt certe.

Şi mai departe? Vom vedea după ce vom începe să plătim. Nu avem însă niciun motiv să-i credem pe vestitorii exploziei inflaţioniste. Calculele pe care le tot prezintă ei nu au cum să fie adevărate. Un producător de pâine poate să ştie, în cazul lui, cu cât îi va creşte costul. Dar o agregare a creşterii costurilor, la nivel de ţară, cu zeci şi zeci de mii de produse, nu poate fi făcută. Orice declaraţie în acest sens nu poate fi decât fantezistă.

Unda de şoc a scumpirii gazelor se va resimţi în rata inflaţiei pe iulie. O creştere este inevitabilă. Dar efectele asupra prețurilor generale nu vor fi puternice. Prognoza Băncii Naţionale, pentru acest an, a anticipat toate mişcările posibile. Proiecţia a fost modificată. Dar… în minus: de la 3,5 la sută, rată anuală, la 3,2 la sută. Pentru că nu vor fi numai scumpiri. Bunăoară, curentul electric se ieftineşte cu 1,3 la sută tot de azi.

Cum se explică atunci vâlva inflaţionistă? Răspunsul e simplu: pe piaţa noastră, adeseori, anticiparea preţurilor n-are nicio bază obiectivă. Ea este acţionată emoţional. Și, de cele mai multe ori, infirmată de realitate. Dar astfel de anticipări sunt infirmate de realitate.

Pe o piaţă normală, preţurile au o logică. Orice modificare în costurile gazelor, ca şi ale energiei, carburanţilor etc. aduce, după caz, scumpiri ori ieftiniri într-un întreg lanţ. Dar numai la acele mărfuri care suportă noi impulsuri. Ei bine, producătorii şi comercianţii sun