Vinerea Mare sau a Patimilor (zi ce anunţă Paştele) trebuie privită în oglindă cu cea de-a doua Vineri, numită şi Vinerea Scumpă sau Izvorul Tămăduirii.
Dacă prima dintre ele era caracterizată de moarte, cea de-a doua simbolizează viaţa ce ţâşneşte peste tot în lume. În această zi, apa devine sursă de viaţă, de vindecare şi de împlinire a miracolelor. Toţi creştinii ştiu că la 24 aprilie "toate apele sunt sfinţite; cine bea apă şi se spală în această zi pe părţile bolnave ale corpului se însănătoşeşte" (Simion Florea Marian - "Sărbătorile la români")
Vinerea Scumpă
Tradiţia spune că în Vinerea Scumpă gospodarii pot porni în căutarea izvoarelor, alegând astfel locul potrivit pentru fântânile care vor avea mereu apă din belşug şi nu vor seca vara. Cu o seară înainte, femeile duc ulcele cu apă la biserică şi le lasă acolo pentru a fi sfinţite. A doua zi se spală cu această apă, având credinţa că toate bolile vor fi tămăduite fără tăgadă. În prima dintre cele nouă sâmbete interzise, Sâmbăta Tomei, se dau de pomană ouă roşii, pască şi lumânări care să le vegheze răposaţilor drumul pe lumea cealaltă.
Paştele Blajinilor
În a doua săptămână de după Paşte, la 27 aprilie, creştinii îşi aduc aminte de blajini, sărbătorind, alături de ei, Paştele Blajinilor sau Paştele Mic. Despre blajini sau rohmani se spune că sunt un neam de creştini foarte evlavioşi, care postesc tot anul şi nu ştiu cursul sărbătorilor. Dacă nu ar vedea cojile de ouă ce plutesc pe apă, ei nu ar şti că a sosit Paştele.
Gospodarii merg pe câmp şi se ospătează cu ouă roşii şi pască, în cinstirea blajinilor. Firimiturile şi picăturile de vin ce cad pe pământ sunt lăsate, cu ele îndestulându-se sufletele flămânde ale celor de pe lumea cealaltă. "În Paştele Blajinilor se crede că sufletele morţilor sunt libere; de aceea, în această zi se pr