După un sfîrşit de an agitat, în care nu apucai să-ţi înghiţi sarmaua între două ştiri importante pentru ţară, începutul de an ne mai trezeşte puţin din mahmureala post-electorală şi ne confruntă cu o întrebare bîjbîită în ameţeala de sfîrşit de an: de fapt, cine a cîştigat în decembrie 2004, ca să ştim şi noi la ce ne putem aştepta în 2005? Această întrebare şi-au pus-o cîţiva sociologi şi analişti politici la un mic workshop "off the record" organizat de Facultatea de Ştiinţe Politice din SNSPA, fără presă şi politicieni. Părerile au fost împărţite, dar, într-un fel, complementare. Au cîştigat în primul rînd societatea civilă şi instituţiile statului de drept - s-a grăbit să susţină Cristian Pîrvulescu. A mai cîştigat şi generaţia tînără - a adăugat Sebastian Lăzăroiu. Toate partidele au apelat la rezerva de cadre tinere şi nu au mai rotit aceleaşi figuri politice obosite. De altfel, tinerii au răsturnat în ultimul moment situaţia la turul al doilea de scrutin. Au dovedit că sînt o forţă. Şi, nu în ultimul rînd, a cîştigat comunicarea virtuală - a mai adăugat Lăzăroiu. Noile tehnologii s-au dovedit eficiente în mobilizarea votului: e-mail, Internet, SMS. Aceasta rămîne o zonă de comunicare liberă, aşa încît controlul mijloacelor "covenţionale" de comunicare nu mai reprezintă garanţia puterii. Hmm... - a mormăit Alfred Bulai (care lansase şi întrebarea). Toată lumea încearcă să ne convingă de "consolidarea democraţiei în România", de faptul că existenţa unui scor strîns şi a unei polarităţi vizibile este "o dovadă de normalizare" a vieţii politice româneşti. Ca şi cum într-o întrecere sportivă remiza ar trebui să fie normalitatea. Poate aşa ar trebui, dar dacă ar fi aşa, nu prea cred că s-ar mai duce prea des lumea pe stadioane. Scorul strîns, în sine, nu cred că este suficient pentru normalitatea unui sistem, fie el şi politic. Mult mai sceptic, Alfred Bulai