“Macbeth” – pretext pentru o nouă colaborare între Opera Naţională, Universitatea Naţională de Artă şi Fundaţia Radio România.
“Macbeth” – pretext pentru o nouă colaborare între Opera Naţională, Universitatea Naţională de Artă şi Fundaţia Radio România.
Shakespeare a fost întotdeauna unul dintre poeţii favoriţi ai lui Verdi.
“L-am avut în mîinile mele încă din prima tinereţe şi de atunci l-am citit şi recitit continuu”, mărturisea compozitorul. Temele istorice, drama, conţinutul psihologic, conflictele tragice – toate acele elemente constitutive de valori intelectuale şi estetice care îl atrag pe Verdi se regăsesc în Shakespeare. Iar despre “Macbeth”, compozitorul italian avea să-i scrie libretistului său, Piave: “Această tragedie este una dintre cele mai mari creaţii ale omului! Dacă nu reuşim să facem ceva cu adevărat măreţ din ea, atunci măcar să încercăm să facem ceva mai presus de cele obişnuite”.
Critica italiană a jumătăţii veacului al XIX-lea nu a “plăcut” opera verdiană, care păcătuia prin absenţa “temei italiene”. Avea o mizanscenă nordică şi o tramă fără “probleme de dragoste”. Am putea adăuga că personajul Lady Macbeth a fost dintotdeauna considerat “prea masculinizat” pentru gusturile italiene. Totuşi, acesta este personajul care deosebeşte esenţial “Macbeth”-ul lui Shakespeare de cel al lui Verdi; în umbra puternicei Lady Macbeth (la acesta din urmă) stau şi regele, şi vrăjitoarele.
INTERPRETĂRI. Deşi legate etern prin subiect, prin personaje, ca şi prin forţa creatorilor lor, cele două compoziţii – una teatrală, cealaltă muzicală; una a inspirat-o pe cealaltă – au calitatea de-a fi singulare în spaţiul creaţiei universale. Orice altă interpretare se înscrie fie în linia shakespeareană, fie în cea verdiană. Şi asta începînd cu creatorii de costume, cu scenografii spectacolelor şi continuînd pînă la