Evaluarea in sistemul nostru de invatamant este, in adevar, in mare suferinta. Pentru ca se face exclusiv la sursa, la furnizor, fara siguranta ca este cinstita si corecta. Toate rezultatele de la examenele de absolvire ne spun ca ceva nu este in regula cu aceasta evaluare. Nici nu-i de mirare, ce furnizori de bunuri sau servicii si-ar da cu firma in cap cu prilejul evaluarilor, sa recunoasca onest ca produsul lor este de proasta de calitate?

In disperare de cauza, Ministerul Educatiei crede ca a gasit solutia, propunand impartirea elevilor, dintru inceput, in trei categorii: slabi, medii si foarte buni.

Argumente ministerului Se face o verificare in timpul anului, astfel incat, daca apar note mari intr-o clasa slaba, directorul se alerteaza imediat si ia masuri.

Adica, un elev (sau mai multi), nu are voie sa progreseze in timpul anului scolar, sa invete o lectie care-i place mai mult si sa ia o nota buna sau foarte buna, ca imediat e luat la intrebari? Ce pedagogie mai e si asta? Cu clase omogene se poate lucra mai usor. In clase neomogene pierd si elevii  buni si cei slabi.

Argumentul e valabil, dar tocmai de aceea Legea Educatiei Nationale a lasat la dispozitia profesorului 25% din orele de la o materie, pentru a face performanta cu elevii cei mai buni si activitati de remediere cu elevii mai slabi. Exista si cursuri de CDS (curriculumul la dispozitia scolii), 20% la gimnaziu si 30% la liceu, in acelasi scop: sa rezolve interesele de dezvoltare locale si regionale, interesele beneficiarilor serviciilor educationale. Care si platesc, prin taxe si impozite, astfel de servicii. Situatia catastrofala de la bacalaureat n-a fost anticipata si datorita notarii din timpul scolii, neconforma cu nivelul real de pregatire al elevilor;

Situatia poate fi rezolvata prin evaluari sumative,  la sfarsitul anului scolar, care pot fi r