Intr-un roman romanesc contemporan, Razboi ascuns, autor Dan Persa, roman pe nedrept ignorat, am intalnit o idee interesanta, care intr-un fel rezolva problema atat de incomoda, cu iz SF, aceea a calatoriilor in timp. Cartea de care vorbim este localizata in secolul al XVIII-lea, cand are loc unirea cu Roma. Un emisar al cardinalului Kollonich, iezuitul Paul Barany, impreuna cu un tovaras, patrunde adanc in miezul principatului transilvanean si realizeaza cu succes opera de catolicizare. In replica, un grup de ortodocsi, panicati de pericolul care venea de la habsburgi, se hotarasc sa ceara ajutor marii puteri de la Rasarit, adica Rusiei. Astfel, ei pleaca spre Soare-Rasare, acolo unde istoria ne spune ca domnea pe acea vreme Petru cel Mare. In mod mai mult decat bizar, cei trei ajung pe vremea lui Stalin si iau cunostinta de tratamentul dur la care-i supune Tatuca. Evident, ca sa sari peste vreo 250 de ani nu e un lucru usor si, mai ales daca nu ai acoperire estetica, vei cadea intr-un ridicol care compromite ireversibil cartea. Autorul nostru gaseste insa o iesire onorabila. Ce-i trece lui prin cap? Explica saltul in timp printr-o alunecare pe unul din firele ce formeaza paienjenisul diavolului. De altminteri, tot romanul se construieste pe antagonismul dintre lucrarea divina si mrejele tesute de cel Necurat. Cand cei doi emisari catolici trec frontiera, descopera o provincie scufundata intr-un fel de bezna care nu se mai ridica, dar prin care in mod ciudat se poate vedea. Intr-un buzunar al unuia din cei doi iezuiti se afla mii si mii de paingi. Ideea este destul de stravezie. Lucrarea catolicizarii are, asadar, o sorginte dubioasa. Aceasta, daca am vrea neaparat sa ideologizam fragmentul. Daca-l luam ca atare, putem sa ne lasam fermecati de complicatul paienjenis care se intinde peste toate colinele si mai ales asupra turlelor de biserici. Paienjenisul insa inco