Am aflat că junele premier va pleca la Bruxelles cu mandat din partea Preşedinţiei. Drace, mi-am zis, îmbârligate sunt căile coabitării. O fi trebuit şi Băsescu să zică una, două, ca să nu pară înfrânt pe toate fronturile.

Aşadar, mă pun şi citesc, ca să mă informez. Şi peste ce dau? „Gazele de şist. România vrea să introducă acest subiect în dezbatere în continuarea discuţiilor de la Consiliul European din februarie 2011, care

s-au axat pe necesitatea diversificării surselor şi resurselor de energie. Atunci, liderii statelor membre au vorbit mai mult despre energia verde, însă acum interesul se mută pe diversificarea tuturor resurselor de energie.

În acest context, România aduce în discuţie gazele de şist şi urmăreşte să obţină un acord la nivel european potrivit căruia UE nu va da în viitor vreo reglementare care să împiedice explorarea şi exploatarea gazelor de şist. În această privinţă, oficialii din palatele Victoria şi Cotroceni se tem de o «atitudine refractară» a comisarului european pentru Mediu, slovenul Janez Potocnik.“

Mă frec la ochi şi recitesc. Scrie negru pe alb. Înţeleg – şi dezaprob profund – visurile domnului preşedinte. Domnia sa vede România ca pe o ţară bogată în resurse, săracă şi subdezvoltată în acelaşi timp, a cărei singură şansă e exploatarea sălbatică a acestor resurse. Indiferent cine şi cum o face. Înţeleg, de asemeni, transnaţionalele bifează resursele pe harta lumii. Apoi, presează, ung şi influenţează factorii de decizie din acele ţări, în interes propriu. Dacă aş fi şeful unui astfel de colos, mi-aş trimite emisarii şi banii să facă ordine şi să-mi trag caimacul.

Cât despre populaţie, să-i ia dracu’, ce treabă au ei cu afacerile mele? Câtă vreme solul şi subsolul lor au ce-mi trebuie mie, mă doare-n pix. Asta pare a fi şi viziunea strategică a preşedintelui român, să fie el sănătos: „Eu sunt mic, tu fă-m