Cînd mamă-sa cu tată-su hotărîseră să se ducă la Teologie, nu-i trecu prin minte că o să se facă popă. Crezu că pînă va fi să termine primul an le va trece: banii cheltuiţi cu haine, cărţi, drumuri, absenţa prelungită de acasă vor mai potoli îndîrjirea fanatică a maică-sii de a-l vedea cu orice preţ în sutană, slujind liturghia la biserica din sat. Dar nu fu să fie, că prin ultimul an de seminar îi găsi o fată, una Lenuţa de pe la Balş, şi-l însură, pregătindu-l astfel pentru ce va să fie. Cu Lenuţa nu se plăcu cine ştie ce: mamă-sa voia o nevastă, Lenuţa visa la ziua cînd toată lumea o să-i spună „coana preoteasă“, el ascultă de mumă-sa din mare comoditate, crezînd că va face el într-un fel cînd se va putea. Aşa că primi tînăra nevastă şi zestrea bunicică, plătită generos de nişte socri mîndri că fata lor va mînca o colivă, mai în toate zilele.
DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocăriŞi iată că, într-o zi, Lică se trezi popă... cu parohie, cu nevastă, cu sutană şi c-un cîrd de babe „sfioase“... Pînă în ziua primei liturghii, Alexandru, ştiut de toţi ca Lică, nu se prea gîndi la ce ar trebui să fie; împins de ai lui de la spate, intră în cursa preoţiei şi se pomeni preot „de-adevăratelea“. Nici n-ar fi avut altă alegere... toţi verii şi toate verişoarele trecuseră prin Seminar... acolo avură pe „cineva“, acolo se grăbiră să-şi ducă odraslele. „Şi, apoi nu-i chiar de colo să fii preot“, îi zise mumă-sa, vînturîndu-i pe sub nas casa, coliva, pomenile, banii, respectul... zecile de fete ce vor veni să se spovedească... cuminţi şi rumene, parfumate şi pline de nuri... Şi el cu patrafirul... Cît despre vocaţie... şi har... la asta nu se gîndi nimeni. Prima zi fu mai grea decît toate: el în hainele alea prea lungi, prea largi, prea... nici nu ştia cum s