Hipnotice intilniri intre citeva linii, precum cititul in palma, linii prelung arcuite, rupte de citeva incrustari marunte pentru incondeiat chipurile, linii putine, atit cit ii trebuie ochiului sa continue desfasurarea unei povesti, sint desenele-pictura ale lui Sorin Ilfoveanu. Continuate de la marea expozitie din anul 2000, gazduita de Muzeul National de Arta din Bucuresti, operele recente ale maestrului „au trecut muntii“. Venirea Ilfovenilor (tatal si fiii) in aceasta primavara, intii la Palatul Brukenthal din Sibiu (Sorin Ilfoveanu – pictura, desen, obiect si Nicu Ilfoveanu – fotografie), la Palatul Banfy din Cluj (mai-iunie) si la galeria particulara de arta din Dej (Sorin Ilfoveanu – pictura, desen si Adrian Ilfoveanu – sculptura in bronz) are, realmente, o valoare „anabasica“. Initiativa institutionala, dar mai ales privata, eforturi organizatorice si eforturi materiale considerabile, cheltuiala mare de energie pentru a face sa comunice si peste munti, nemediat, cu tot inefabilul si harul prezentei, opera de arta contemporana, chiar in prima vizionare.
Cele doua mari galerii boltite, de-o parte si de alta a intrarii Muzeului National de Arta din Cluj (Palatul Banfy), primesc intr-o ambianta spatiala severa, dar nu lipsita de conotatii ritualice, cavalerii, hierofantii, mesele cu ofrande si, cu mare impact la public, desenele pe pinze mari, tonate ocru sau vermillon, cu tema Saturnaliilor, precum si desenele pe hirtie patinata „aratind“ imagini din scrierea alaturata, manuscrisa, a romanului Fric, aflat inca la brodat in cuvinte, pe masa de lucru a prozatorului Stefan Agopian.
Sorin Ilfoveanu isi marturiseste, pe lait-motive, reveriile prilejuite de lecturi cu tanin de istorie, in care ochiul sau descifreaza un simbure pentru desen. Ilfoveanu degusta pe Xenofon, Virgiliu, Procopius din Cezareea, contele de Mirabeau ori pe Yourcenar asa cum
