...Era duminică dimineaţa, 7 iulie. Iară turcii, ...venié care cum puté, în puterea calului.

Iată, cu amănuntul, cum ajunge Petru cel Mare, în toiul luptei de la Stănileşti, să-i ceară părerea hatmanului Neculce.

Turcii înaintau. Tătarii prădau, jefuiau, pârjoleau. Cazacii într-un vârtej nebun de cai roiau în jurul avangărzii lor, s-o apere.

Cei 4000 de muscali, câţi alcătuiau avangarda, se retrăgeau încercând să se unească cu oastea împăratului, dar la Stănileşti sunt opriţi.

Petru cel Mare văzându-se încolţit, în primejdie de a fi prins ...atunce m-au chemat pre mine, fiind hatman şi mi-au dzis...

Neculce are acea convorbire dramatică împreună cu ţarul tuturor Rusiilor aflat la ananghie.

Păstrând proporţiile, acest dialog pripit, alarmat, semăna cu momentul critic de la 1877, când ruşii, în altă dificultate, îi trimit domnitorului Carol I, un mesaj disperat să-i scoată din cumpănă.

în acel moment dificil, ţarul stă de vorbă cu hatmanul moldovean.

Nu ar putea el să-l scoată din viesparul turcesc şi să-l ducă în Transilvania cu 200 de dragoni ai săi şi 100 de moldoveni?...

Cronicarul are această şansă unică. Una din marile figuri ale istoriei universale, a cărei acţiune mesianică se face simţită şi astăzi - eliberarea Constantinopolului, a Bizanţului din mâinile otomanilor, care îl cuceriseră la 1457, alaltăieri, parcă - cere părerea unui fel de scriitor de peste Prut...

Acesta îl sfătuieşte că e foarte periculos ce voieşte a face, turcii şi tătarii roiesc în jur ca lăcustele, şi dacă pun mâna pe Dânsul...

Judecată de popor mic, deprins cu nenorociri de tot fielul.

Şi împăratul, punându-i o mână pe umăr, zice: hatmane, ştii că ai dreptate,... şi nu s-au mai cutedzat!

Putem să ne mândrim că o figură ca Petru cel Mare a urmat sfatul unui scriitor român, orice s-ar zice. @N