Horia Ghibuţiu: „După 6 decembrie, România nu s-a schimbat nicio iotă”.
blank_page Aşteptată ca o izbăvire de toţi cei care s-au înregimentat fie în tabăra lui Traian Băsescu, fie în cea a lui Mircea Geoană, data alegerilor n-a adus nici pace, nici suflecatul mânecilor pentru a ne apuca de treburile stringente ale ţării, presupunând, desigur, că am vrea şi am şti cum s-o facem.
La mai bine de o săptămână de la vot, suntem sub aceeaşi zodie - a contestării, a urii şi a dezbinării. Ne mai răcorim cu bancurile: staţi să vedeţi câte mai ies cu Bulă - Geoană, după ce a rămas doar cu ţopăitul, Curtea Constituţională validând ieri alegerea lui Traian Băsescu. Va aduce însă această decizie şi un armistiţiu? Ei, aş!
Herta Muller are dreptate - nu pentru că e o intelectuală care a luat Nobelul, ci pur şi simplu fiindcă de departe e mai puţin probabil să nu vezi pădurea de copaci - consemnând supravieţuirea sforăriilor comuniste.
Oricât am încerca să ne hrănim cu iluzia că spaţiul public a scăpat de reflexele comuniste, ceea ce ni se întâmplă e desprins din cursul scurt al luptei de clasă, la care se adaugă diversiunile de tip Securitate.
Practic, orice luare de poziţie riscă să se transforme într-o piatră pe care o azvârle unul şi se reped să o scoată zece. Mai nou, face furori o depoziţie care l-ar arăta pe Mircea „În Turul 3 Câştig Zdrobitor” Geoană vârând în buzunar o sumă frumuşică donată pentru campanie. O, vai, altă casetă nedifuzată la timp?! Ea vine, firesc, după replica nespusă: jurnalistul Cătălin Tolontan a dezvăluit, sâmbătă, că americanii care l-au sfătuit pe Mircea Geoană pregătiseră un contraatac al liderului PSD-ist la „asul” despre vizita la Vîntu, scos din mânecă de Traian Băsescu la ultima dezbatere.
Geoană urma să se ducă la pupitrul rivalului şi să-l întrebe: „Tot securist ai răm
