Ecografia este o metodă de investigaţie care redă imaginea organelor interne folosind ultrasunetele. Principiul este simplu: ultrasunetele emise se reflectă atunci când întâlnesc un obstacol (în acest caz organele interne), aceste ,,ecouri" fiind captate şi apoi analizate de un computer, care le transformă în imagini vizibile pe un monitor, ce pot fi ulterior stocate sau imprimate. Ultrasunetele sunt sunetele cu o frecvenţă înaltă (peste 20.000 Hz), care nu sunt percepute de urechea umană. Însă cele folosite în ecografie au o frecvenţă mult mai mare, de 1-5 Mhz. Cu cât aceasta este mai înaltă, cu atât rezoluţia (imaginea) este mai bună. De altfel, ultrasunetele sunt folosite şi în alte domenii medicale: în fizioterapie (pentru combaterea durerilor musculare şi articulare), pentru distrucţia unor calculi (procedeu denumit litotriţie sau litotripsie) sau chiar a unor ţesuturi sau tumori ori pentru albirea dinţilor.
De peste 50 de ani
Ecografia este folosită de peste 50 de ani, perioadă suficientă pentru a se dovedi lipsa oricăror efecte nocive pentru organism (spre deosebire de radiografii sau tomografii, nu sunt folosite radiaţii ionizante), fiind metoda predilectă pentru supravegherea sarcinii şi a fătului. A suportat numeroase inovaţii în ultimele decenii, ceea ce face să poată oferi date preţioase în diagnosticarea, dar mai ales în urmărirea evoluţiei a numeroase afecţiuni sau pentru aprecierea eficienţei unui tratament, chiar dacă în prezent există tehnici mai performante, ca tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică nucleară. Pe lângă inexistenţa riscurilor, ecografia este rapidă, noninvazivă (de cele mai multe ori), larg accesibilă şi mult mai puţin costisitoare. De exemplu, folosirea ecografelor portabile, de mici dimensiuni, a făcut posibilă investigarea bolnavilor care nu pot fi deplasaţi sau a traumatizaţilor. În plu