CNSAS; Pseudomemoriile unui general de Securitate; Humanitas; 2007
Ca sa nu patiti ce am patit eu, va spun de la inceput ce si despre ce este cartea. Personajul principal e Tanase Evghenie, care, in ciuda acestui nume aiuritor, nu e un personaj de fictiune, ci numele real al unui general de securitate la fel de real.
Evghenie s-a nascut copil sarac in marginea Bucurestiului, a ajuns cazangiu la uzinele Malaxa, a intrat in Partidul Comunist ilegal, iar dupa razboi a avut o cariera fulgeratoare. A ajuns general de Securitate la 30 de ani si adjunct al ministrului de Interne (sinistrul Alexandru Draghici). La fel de fulgeratoare i-a fost si caderea. La 45 de ani este scos in rezerva.
Nu este clar din ce anume i s-a tras. Se pare ca noua orientare a comunismului national l-a considerat suspect de apropiat de sovietici (desi el declara ca a lucrat greu cu consilierii sovietici din Securitate in anii `50 si da si exemple in acest sens).
Oricum, general pensionar la 45 de ani, se impaca greu cu statutul sau. Noii sefi ii cer sa isi scrie memoriile care ar putea ajuta la educarea tinerelor cadre ale Securitatii. O face cu mare aplomb, se pare ca il ajuta sa treaca peste starea de depresie pe care i-o da lipsa de actiune.
Imi inchipui ca e greu sa controlezi destinele atitor oameni si apoi sa te trezesti simplu cetatean, pensionar. E drept, pensionar de lux, dar tot greu trebuie sa fie.
Intelegem astfel mai bine de ce sufera amaritul de Plesita si de ce apare pe la televizor: daca nu mai bati oameni la ancheta te cam plictisesti, te apuca angoasele existentiale, e nasol.
Pina la urma sefii nu apreciaza memoriile lui Evghenie, e scris un referat in care se apreciaza ca nu corespund, un exemplar este distrus, al doilea e ingropat la arhiva, unde este descoperit de doi tineri cercetatori ai CNSAS, care il pub
