Ţin minte că şi atunci m-am învârtit mult în jurul ispitei, am negociat cu mine, m-am legat de catarg şi mi-am astupat urechile.
Nu ştiu când am trecut de la condiţia de tentaţie (pentru alţii) la cea de tentată (de altceva). Într-un fel, mă bucur că nu-mi amintesc, fiindcă trebuie să fi fost un moment năprasnic. Ştiu doar că, pe nepusă masă, am ajuns să fiu singura persoană cu care mă luptam de la egal la egal. Şi, graţie unei manevre deştepte, a câştigat jumătatea mai normală a capului meu.
Prima tentaţie juvenilă care m-a costat o durere (fizică) a fost îngheţata - cred că se vindea la pachet cu penicilina, altfel nu-mi pot explica de ce ajungeau în viaţa mea atât de repede una după alta. Următoarea tentaţie care m-a costat o durere (sufletească, de data asta) a fost dragostea. Odată instalate astea două în corp, s-au cronicizat şi au trăit mulţi ani fericiţi pe nervii mei.
Când eram copil, se rugau toţi de mine să mănânc, iar când m-am făcut femeie în toată firea, se rugau toţi de mine să încetez. Când eram studentă, nişte neamuri mă implorau să nu mă mărit aşa devreme, iar mai târziu mă implorau să mă mărit cu cine-o fi, numai să mă mărit.
Când eram adolescentă şi mă deşteptasem, pofteam la prietenul unei colege de clasă. îmi scuzam lăcomia prin ideea fixă că era mai potrivit cu mine decât cu iubita lui, fiindcă el era chitarist în trupa liceului, eu eram poetă în cenaclul liceului, iar ea era uşuratică în pleava liceului. Din acest studiu comparativ, am dedus că eram aproape datoare să mă dau la el.
I l-am şterpelit cam într-o lună de la data declanşării acestei proceduri. Când tinereţile s-au mai răscopt, am început să mă lovesc de ceva ce nu luasem în calcul până atunci. Din ce în ce mai mulţi bărbaţi interesanţi erau însuraţi, aşa că-mi reprimam, cu înspăimântat fior peristaltic, orice cutezanţă nepermisă.
Până într-o
