"Ziua aviaţiei", a trecut aproape neobservată în vara anului 1989. Atunci, evenimentul public central trebuia să fie parada militară de 23 August
Deosebit de bogat în sărbători şi momente festive, calendarul laic socialist consemna în a treia duminică din iunie Ziua Aviaţiei. O zi care cu doar câţiva ani înainte era serbată spectaculos, cu mitinguri aeronautice şi lansări de paraşutişti. Din foarte multe motive, în iunie 1989, ziua aripilor româneşti a trecut însă aproape neobservată.
La fel ca orice sărbătoare, laică ori religioasă, şi Ziua Aviaţiei avea în spatele ei o anumită semnificaţie. O semnificaţie al cărei conţinut, la fel ca şi fixarea ei ca dată calendaristică, s-a tot schimbat de-a lungul timpului. Şi asta, pentru că, nu-i aşa, sărbătorile sunt şi ele, la fel ca şi oamenii, "sub vremuri". Şi, chiar dacă locul său de muncă este în slava cerului, aviaţia a trebuit să se supună legilor dure ale politicii, care au adus-o, întotdeauna, cu picioarele pe pământ. Director al Muzeului Aviaţiei, comandorul Paul Sandchi, ne-a relatat câteva dintre cele mai importante momente, unele inedite, din istoria acestei sărbători.
Un loc în calendar
În perioada primului război mondial şi în anii care au urmat, Ziua Aviaţiei a fost fixată, calendaristic, la 20 iulie, de ziua Sfântului Ilie, proorocul despre care Biblia relatează că la sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost ridicat de Dumnezeu la ceruri. Iar tradiţia populară spune că, de ziua lui, sfântul se plimbă printre nori într-un car ceresc tras de bidivii focoşi.
Motive spirituale suficiente pentru ca pe meleagurile noastre vechiul profet să fie ales ca patron divin al aviatorilor. Asta până la un moment dat, când Carol al II-lea a schimbat "subordonarea" aviatorilor, pe care i-a trecut, prin decret regal, în "jurisdicţia" spirituală a Sfinţilor Petru şi Pavel
