Scriu acest articol înainte de turul 2 al alegerilor prezidenţiale, pentru că... chiar nu mai contează. Băsescu? Suntem obişnuiţi cu "răul" lui de cinci ani încoace. Geoană & Co.? Ne vom obişnui, de voie, de nevoie, cu un "rău" nou..., dar totuşi vechi. Tot circul tragicomic din campanie, grotesc şi monstruos, cu "Băsescu versus Geoană" nu a arătat altceva decât halul în care noi ne-am lăsat pe noi să ajungem...
Cunosc oameni care ştiu foarte multe lucruri petrecute în culisele puterii din ultimii 20 de ani şi care, dintr-un motiv sau altul, nu vor să facă un pas în faţă şi să spună public ce ştiu. Şi nu este vorba neapărat despre informaţii care ar indica posibile fapte penale, ci mai ales despre aspecte morale.
Românii tac şi nu poartă dialoguri şi polemici despre lucrurile importante, dar se luptă între ei prin monologuri mai mult sau mai puţin isterice. Astfel, pentru a nu ştiu câta oară, românii au tras pe lângă ţintă. Nu este de mirare pentru mine că acum, după 20 de ani de la schimbarea din 1989, am ajuns unde suntem.
Se întâmplă aşa: dacă nu-ţi place nici Băsescu, dar nici Geoană şi te apuci să vorbeşti public despre asta, evident că este imposibil să vorbeşti CONCOMITENT despre amândoi. Începi cu unul, să zicem Băsescu. Nici n-apuci să aduci două argumente, că eşti imediat catalogat drept pro-Geoană. Chiar dacă apoi, terminând de vorbit despre ce nu-ţi place la Băsescu, începi, în mod egal, să spui asta şi despre Geoană, nu te mai crede nimeni. Şi orice ai spune negativ despre Geoană, vei fi suspectat că, de fapt, eşti un "pro-Geoană mascat ipocrit într-un anti-Băsescu". Este valabilă şi varianta inversă, aceea în care îţi începi expunerea de argumente cu Geoană.
Nimeni nu mai crede pe nimeni, toată lumea se suspectează şi astfel trăim într-o nebunie generală. De aceea, mulţi aleg, plini de dezgust, neutra