Dacă Nicu Ceauşescu nu ar fi fost fiul părinţilor săi, cariera sa politică s-ar fi încheiat la 22 martie 1985, o dată cu introducerea acţiunii de divorţ contra soţiei sale. Căci condiţia de bărbat divorţat era incompatibilă cu Codul eticii şi echităţii socialiste invocat de părinţii săi cu fiecare ocazie publică.
SIRENELE UTC-ULUI
Acuzându-l de "imoralitatea" unei pasiuni pentru o tânără şi frumoasă cântăreaţă de operă, scăpase Ceauşescu de Gheorghe Apostol, contracandidatul său la funcţia de lider al partidului. Dar Gheorghe Apostol s-a căsătorit, trăieşte şi azi adânci bătrâneţi cu aceeaşi artistă! Alexandru Bârlădeanu şi Cornel Burtică fuseseră, de asemenea, debarcaţi după rapoartele Direcţiei a V-a asupra escapadelor lor amoroase.
Copiii familiei Ceauşescu au întors pe dos însă şi Codul eticii socialiste, şi liniştea părinţilor. Cel mai rebel a fost mezinul Nicu. Degeaba îl mutaseră de la Liceul "Dr Petru Groza", unde li se păruse că băieţii din Primăverii îl încurajau în teribilism, căci nu-l puteau în nici un fel rupe de gaşcă. Atunci când l-au împins pe ţeava carierei politice, începută pe urmele tatălui "la tineret", au apărut alte necazuri. Suparându-se, ca orice părinţi, că-i se-măna bunicului Andruţă la "băutură", şi-au dat seama curând că înaltele funcţii din UTC nu-l "responsabilizaseră". Ci deschiseseră calea altei pierzanii. Roiau speranţele feminine ale sportului, muzicii şi dansului românesc în jurul noului îndrumător al instituţiilor şi organizaţiilor de care le depindea cariera. În vreme ce tatăl fusese imun la orice sirenă din activul de tineret şi partid, mezinul se lăsa lesne sedus şi de subalternele cu pronunţat simţ al progresului.
FĂRĂ MARTORI
Puţin peste un an de la oficierea căsătoriei, acţiunea de divorţ a fost introdusă la 22 martie 1885 de Nicu Ceauşes
