"Adoptarea legii lustraţiei nu este doar anacronică. Ea este antidemocratică şi anticonstituţională. Adoptarea ei în anul 2010 de Parlamentul României este neavenită şi constituie o adevarată diversiune, după principiul :"ţara arde şi baba se piaptană". Ea se bazează pe considerente politice, subiective, oportuniste, aservite puterii ; iar principiul culpabilizării colective este evident antidemocratic; constituie o încălcare a unor drepturi constituţionale fundamentale ale cetăţenilor şi omite stabilirea unor culpe individuale care pot fi probate în justiţie", scrie Iliescu, citat de Mediafax.
În opinia sa, practica "lustrării" unor categorii de oameni în bloc, fără stabilirea de culpe individualizate, este specifică regimurilor totalitare.
"Aceasta a existat în România în timpul tuturor dictaturilor care s-au succedat. Personal, am simţit acest lucru, în 1940, în timpul dictaturii regale a lui Carol al doilea, când nu am putut, după terminarea şcolii primare, să dau examen de admitere la un liceu, pentru că tatăl meu era deţinut politic. Au urmat, după război, lustrări ale foştilor "moşieri" şi "capitalişti" , "membri ai partidelor burgheze" şi fiilor acestora", susţine Ion Iliescu, adăugând că "Revoluţia Română a pus capăt unei dictaturi şi a deschis calea libertăţii, democraţiei şi statului de drept".
Potrivit fostului preşedinte, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) a dat dovadă de mai multă maturitate decât actualul Parlament.
"Problema s-a dezbătut amplu, în cadrul CPUN, în februarie şi martie 1990, cu prilejul elaborării Legii electorale pentru primele alegeri libere din mai 1990. Domnul Dan-Amedeo Lăzărescu, reprezentantul PNL în cadrul Comisiei Juridice a CPUN, prezentase amendamentul la lege cu propuneri similare de interzicere a candidaturii unor oameni reprezentând cam aceleasi categorii de membri ai vechii nomenclatur
