In meciul cu Anglia, echipa Romaniei a demonstrat ca stie sa joace si fara Hagi. Acum, e rindul capitanului nationalei sa arate ca nu reprezinta doar istorie Daca anonimul Costinha nu marca golul acela blestemat din ultimele secunde ale meciului cu Portugalia, pe cu totul alte coordonate s-ar fi disputat partida cu Anglia. Daca, nu cu mult inainte de acel eveniment nefericit, portarul Baia nu ar fi fost atit de inspirat la torpila lui Hagi, baietii nostri ar fi stiut sa conserve un 1-0 care ne-ar fi salvat de atitea emotii. In fine, daca arbitrul Urs Meier s-ar fi facut ca ploua la faultul lui Phil Neville asupra lui Moldovan din ultimele minute ale partidei cu englezii, am fi ramas cu satisfactia unui joc superb al nationalei noastre si numai atit. Am dat aceste exemple pentru a demonstra o banalitate: ca, in fotbal, relativitatea e la ea acasa si aceasta este explicatia ca acest joc are o asemenea audienta si stirneste aceste pasiuni. Ultimul editorial scris pe tema aceasta, dupa meciul cu lusitanii, se incheia cu o concluzie pe care o regret: ca este imposibil sa batem Anglia. Era, intr-adevar, greu de crezut ca echipa nationala a Romaniei, obisnuita de ani si ani de zile sa joace miuta gen "na-ti-o, da-mi-o" in jurul lui Hagi, se va putea schimba de o asemenea maniera, fara marele strateg in teren. Nu-l credeam pe antrenorul Emerich Ienei in stare de a aplica o asemenea tactica temerara, desi temeritatea venerabilului tehnician a fost un fel de "curaj al inecatului". Nu am tinut, insa, cont de relativitatea fotbalului si imaginile transmise pe satelit de pe stadionul comunal din Charleroi consfintesc un miracol caruia anevoie i se poate gasi o explicatie logica, desi unii au tras concluzia ca, decit cu un Hagi uzat, e mai bine fara el. Daca fortam imprevizibilul si incercam sa cautam explicatia, poate ca tocmai Hagi a fost si la originea acestei victorii de senza