* A fost odata ca niciodata, pe cind se potcovea puricele cu 999 de ocale de fier vechi colectat noaptea de pe la utilajele nesupravegheate, un om de afaceri cam infractor de felul sau. Pe vremea lui Ceausescu, el fusese ospatar, sef de sala pe la un restaurant, ceva, boteza vinurile, facea chiftele din zgirciurile ramase prin farfurii, servea clientilor cafea din zat rasfiert, insela pe toata lumea si, inevitabil, stringea bani. Avea kilograme de aur dosite prin podul socrilor, prin cotetul porcului din gospodaria rurala a parintilor, se temea de legea 18 - care, pe vremea aia, n-avea nici o treaba cu impartirea pamintului, cu fondul funciar, ci se numea, simplu, "a ilicitului". Dupa 1990, omul din povestea noastra si-a deschis o firma, doua, trei, mai multe, si a inceput sa-si insele partenerii de afaceri asa cum, odinioara, isi insela clientii din local. A apucat sa traga citeva sute de tepe bune (bune pentru el, desigur) inainte ca unii pagubiti sa-l ameninte cu controale pe cap etc. * Omul din poveste nu s-a speriat, fiindca in fata sa lumina ca un bec de pe stadion o nesperata (dar minunata) portita de scapare: alegerile! In acea tara indepartata se nimerise tocmai atunci an electoral, iar partidele fomiste scoteau la vinzare locuri eligibile pe listele lor. Exista chiar o piata neagra a locurilor: atiti dolari costa un post de senator la aia, atitea marci (inca nu se trecuse la euro, iar politicienii din acea tara indepartata inca se antrenau pe marci) un post de deputat la ailalti - omul avea de unde sa aleaga. Era, cum s-ar spune, o oferta bogata, o gama larga de sortimente, pentru toate gusturile si pentru toate situatiile neplacute din viata unui afacerist. Pina la urma, a ales. * La putina vreme dupa aia, si el a fost ales, fiindca singura optiune a sarmanilor alegatori era sa puna stampila pe o lista luuungaaa, ca un sir de caltabosi. Omul din povestea n