De la Spitalul-Penitenciar Jilava, Victor Atanasie Stănculescu îşi prezintă planurile şi spune că existenţa unei casete incendiare despre Revoluţie e o legendă lansată chiar de el, la nervi.
„Adevărul“: În cartea de interviuri „În sfârşit… adevărul“, pe care aţi făcut-o cu Alex Mihai Stoenescu, vorbiţi deschis despre relaţia dumneavoastră cu spionajul britanic. Eraţi spion britanic?
Victor Atanasie Stănculescu: Aşa interpretaţi voi! Invers nu puteam să fiu? Să spionez pentru România în Anglia?
Păi, şi numeau cei de la Balli un spion român în fruntea companiei lor pentru Europa de Est, după ’89?! Haideţi, domnu’ General!
De ce să nu? Pe mine m-au iubit toţi, şi românii, şi englezii. Eu obţineam rezultate, aveam relaţiile care îmi trebuiau. Obţineam avioane, armament, eram eficient. Dădeau şi ei, dădeam şi eu, se făcea troc. Eu am fost omul care voia să facă pentru România, asta am fost! Voi ştiţi că nu am avut atâtea decoraţii din partea românilor câte am avut din partea străinilor? Dar chiar şi aşa, ţin la ţara asta care m-a băgat la puşcărie. S-a dus şi steagul, l-am găurit, s-a dus şi Imnul, nimeni nu-l mai ştie, nici măcar eu nu-l mai ştiu!
Nu ştiţi „Deşteaptă-te, române!“?
Nu-l ştiu. Păi „Trăiască Regele!“ îl ştiam pe de rost, şi acum îl mai ţin minte!
De ce făceaţi avioane în timpul procesului Ceauşeştilor?
Începuseră să mă plictisească prostiile lui Dan Voinea (n.r. – procuror la acel proces).
Era o nebunie! Avocaţii deveniseră şi ei acuzatori. Dan Voinea mă agita, mă enerva.
Şi cum aţi fi vrut să se desfăşoare procesul?
Nu aşa.
Dar cum?
Verdictul tot ăla trebuia să fie, dar procesul nu trebuia să arate aşa. Păi, ori eşti avocat, ori nu mai eşti avocat.
Dar deznodământul tot la fel – plutonul de execuţie?
Categoric! Aşa trebuia să fie. A făcut Sergiu Nicolaescu un film des