În Galaţi mai există, oficial, doar 47 de pescari profesionişti, iar cherhanalele au dispărut Galaţiul, "judeţul dintre ape", produce de patru ori mai puţin peşte decât necesarul de

În Galaţi mai există, oficial, doar 47 de pescari profesionişti, iar cherhanalele au dispărut

Galaţiul, "judeţul dintre ape", produce de patru ori mai puţin peşte decât necesarul de consum pentru locuitorii săi. Anul trecut, din fluviu s-au pescuit, oficial, numai 11,6 tone de peşte.

Potrivit anuarului statistic, până prin 1992, la Galaţi se producea cam 17 la sută din peştele proaspăt, congelat şi prelucrat al României.

Astăzi, producţia de peşte e derizorie. Falimentul Întreprinderii de Pescuit Oceanic (IPO) Tulcea, în 1998, a făcut ca Pescogal SA Galaţi (a doua fabrică de prelucrare a peştelui din ţară la acel moment) să rămână fără 60 la sută din materia primă.

O statistică arată că 86 la sută din peştele consumat de români e oceanic, de import. Românii au consumat tot anul trecut, în medie, 120 de grame de caras, 50 de grame de scrumbie şi 7 (şapte) grame de morun.

Producem mai puţin, mâncăm mai puţin

Cifrele vorbesc de la sine: oficial, producţia internă de peşte a României acoperea, la nivelul anului 2006, doar un pic peste 14 la sută din consum, la rândul lui extrem de mic: doar 3,7 kilograme/an/locuitor, faţă de 8,1 kilograme în 1988.

În 2006, producţia internă de peşte a fost de 11.252 de tone, din care 7.997 de tone din crescătorii, iar 3.255 de tone din pescuitul din apele neamenajate. Galaţiul contribuie la totalul pe ţară cu doar 588,6 tone de peşte, deci doar în jur de 5%.

În 1989, numai Lacul Brateş producea aproximativ 1.500 de tone de peşte pe an. Acum nu se mai pescuieşte nimic, legal şi înregistrat, din Brateş. În schimb, se importă anual peste 67.000 de tone de peşte.

O meserie pe apa sâmbetei