Hotărât lucru, Traian Băsescu este capabil de formulări memorabile în argumentările sale. Figura de stil cu zoaiele politice de pe „geamul” dintre România şi lume va rămâne una de referinţă. Cine va fi văzut emisiunea de la TVR de săptămâna trecută, fără a fi la curent cu istoricul proceselor din politica românească, ar fi fost, probabil, impresionat de prestaţia şefului statului. Tot ce a spus acesta a fost de bun simţ, a avut argumente logice şi n-avea de ce să fie suspectat de vreun demers partizan. Iată un om care doreşte cu adevărat ca ceva să se schimbe în politica românească, un om care e dispus să facă tot ceea ce ţine de el pentru ca să se înnoiască clasa celor care hotărăsc destinele ţării şi al cărui rol şi rost este doar acesta!

Pentru cei care-l cunosc pe Traian Băsescu, care-i ştiu evoluţia şi preferinţele, care i-au descifrat limbajul populist, interviul cu pricina n-a constituit decât o nouă fază din bătălia de uzură pe care acesta o poartă cu rivalii politici, în special cu aceia de care s-a însoţit pentru a ajunge la putere şi de care s-a despărţit atunci când interesele n-au mai coincis. Pentru aceştia, Traian Băsescu nu mai este personajul luminat şi revoltat, care se ia de piept cu sistemul, ci doar şeful „bandei" rivale care foloseşte toate mijloacele pe care le are la îndemână pentru a-şi răpune adversarii, inclusiv apelul la justiţie populară.

Discursul lui Traian Băsescu este, în general, corect pe fond. Incorect este faptul că el încearcă să se proiecteze într-o lumină de imaculare, ca şi când n-ar avea nici în clin nici în mânecă cu ceea ce reclamă. Dar ştim foarte bine că el însuşi este produsul acestui mediu „zoios", că în el s-a perfecţionat şi s-a calificat până când a ajuns pe culme, că de experienţa acestuia s-a servit pentru a-şi atinge obiectivele. Dacă pe vremea când era doar ministru sau doar şef de partid ar fi lansa