Astazi se implinesc 18 ani de clientelism electoral postrevolutionar! Pe 8 februarie 1990, presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale, Ion Iliescu, a comis primul caz de mita electorala, asigurandu-si voturile mai multor categorii socio-profesionale la primele alegeri libere, din 20 mai 1990. La schimb, Iliescu le-a oferit sporuri si includerea in grupele de munca 1 si 2. Categoriile vizate erau minerii, care pe 29 ianuarie "executasera" prima mineriada si pregateau a 2-a venire la Bucuresti, pe 18 februarie, dar mai erau soferii, ale caror sindicate ieseau in strada, ori tipografii, pentru ca in campania electorala Iliescu avea nevoie de presa de stat. Acordarea grupelor de munca si a sporurilor a fost lasata in grija directorilor, care, evident, faceau parte din FSN si stiau cum sa "lucreze". Mita electorala a fost implementata prin Decretul-Lege nr 68/08.02.1990. Titlul decretului este "Decret Lege Pentru inlaturarea unor inechitati in salarizarea personalului". Dar textul continua cu o prevedere exact contrara, iscata ori de oboseala, ori de clarviziunea dactilografei: "In vederea unor inechitati in salarizarea pesonalului, in acordarea sporurilor si grupelor de munca CFSN decreteaza"! Cert este ca nici Ion Iliescu, nici "anturajul", nu au observat eroarea si in aceasta forma, ce sublinia inechitatea, Decretul-Lege 68 a ajuns in intreprinderi si a fost pus in practica. Beneficiarii si-au incasat sporurile retroactiv, de la 1.02.1990, iar la alegerile din Duminica Orbului le era foarte clar ca trebuie sa voteze cu Iliescu si cu FSN-ul. Asa s-a ajuns la un hatis al retribuirii prin sporuri si la "nodul gordian" al asigurarilor sociale, imposibilitatea majorarii pensiilor pentru grupele 1 si 2 de munca: "In acea perioada, pana la alegerile din 20 mai, in Romania au fost date 40 de decrete-lege, care, toate, erau cadouri electorale. Aici a inceput imposibi