* Ne uitam la televizor, duminica (ne-am calcat pe suflet si am apasat pe buton, ca telecomanda asta actioneaza asupra omului cam ca un cantec de sirena - nu la sirena lui Vasile Roaita ne referim), urmaream toata panarama cu rezultatele obtinute de absolventii de liceu, viitorul tarii, la examenul de bacalaureat, si chiar ne miram ca s-a iscat scandal. De ce? Exista vreun obicei stramosesc de aruncare in prapastie a picatilor sau de impingere a lor pe scari? Este vreo lege nescrisa, cum ca absolventii care n-au promovat trebuie exclusi din bloc, din cartier, din societate, si batuti cu basca uda sau fularul rasucit? Bacalaureatul este un examen si nu e obligatoriu, cei care se prezinta n-o fac fiindca ii impinge careva cu furca de la spate, ci pentru ca vor, mai mult ca sigur, sa urmeze si o facultate (care e, de asemenea, facultativa, nu obligatorie!). * Cand am sustinut noi bacalaureatul, in 1986, era alta treaba: daca nu promovai, nu pupai examenul de admitere la facultate, deci urma armata lunga, incadrarea obligatorie in campul muncii, era cu cantec, iar cantecul nu suna prea placut. Acum, in teorie, cine urmeaza o facultate o face pentru a deveni un bun specialist, asadar nu se teme de un biet bacalaureat; in practica, treaba sta mai altfel, ca intervine banul care invirte totul, de s-a ajuns ca diploma de studii superioare sa fie considerata o necesitate, la fel ca telefonul mobil, iar unele facultati sa fie la moda, ca pantofii cu platforme sau palariutele hipsterilor. La asta au contribuit din plin multe universitati particulare, care au inteles in felul lor legea cererii si ofertei si, in loc sa tina seama de ceea ce va cere societatea (ingineri, de exemplu), ofera ceea ce cere (scuzati cecefonia) moda. De-aia am ajuns sa avem in fiecare an sute de noi absolventi specialisti in politologie, management, si comunicare, care nu stiu sa lege doua vorbe sau sa