Toate familiile fericite
de Carlos Fuentes, Editura Curtea Veche
Carlos Fuentes (născut în Panama, în anul 1928) este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai lumii hispanice, între care se detaşează Borges, Llosa, Garcia Marquez, Roa Bastos, Ernesto Sabato, Juan Rulfo, Pablo Neruda etc. Fiu al unui diplomat de carieră, Fuentes a îmbrăţişat şi el cariera de diplomat, iar în 1978 şi-a dat demisia din funcţia de ambasador al Mexicului la Paris, în semn de protest faţă de numirea fostului preşedinte al ţării, Gustavo Diaz Ordaz, în funcţia de ambasador în Spania, după ce acesta condusese discreţionar Mexicul.
A debutat la 30 de ani cu o carte care a devenit rapid un best-seller. A publicat aproape 25 de romane şi numeroase culegeri de proză scurtă, eseuri, piese de teatru, scenarii, devenind unul dintre cei mai traduşi autori sud-americani pe mapamond. În România i-au fost traduse cărţile „Jilţul vulturului“ (Curtea Veche, 2004), „Crezul meu“, carte autobiografică (Curtea Veche), „O companie neliniştitoare“, „Constancia“, „Instinctul lui Inez“ (Ed. Humanitas), însă cartea care i-a adus notorietatea internaţională, „Moartea lui Artemio Cruz“, este în curs de apariţie la „Curtea Veche“.
A primit numeroase premii şi distincţii internaţionale de referinţă, între care remarcăm Premiul Biblioteca Breve, Premiul Rómulo Gallegos, Premiul Alfonso Reyes, Premiul Cervantes, Premiul Internaţional Grinzane Cavour, Premiul Príncipe de Asturias pentru Literatură, Premiul Galileo, Premiul Picasso (UNESCO) şi Legiunea de Onoare franceză.
„Toate familiile fericite“ stă sub semnul acelei faimoase spuse a lui Tolstoi: „Familiile fericite sunt toate la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în felul său“.
Cele şaisprezece povestiri scurte din acest volum descriu destinele anonime şi violente ale unor familii prinse într-un dans al agoniei,