Nici adversarii săi cei mai răi nu cad de acord. Crin Antonescu spune că și-a păstrat neatinse toate pîrghiile de putere, Adrian Năstase crede că e complet neputincios (un ”lame duck”), în vreme ce Dan Voiculescu alternează înspumat între cele două extreme, explicîndu-i slugii zîmbitoare Gâdea cînd că Băsescu e un tiran în plin exercițiu, cînd că e un fricos fragil. Sursa: CODRIN PRISECARU
Nici foștii lui prieteni politici nu știu ce să creadă despre el. În birourile din Modrogan 1 numele lui e pomenit rar, deși despre el se vorbește tot timpul. E în mintea tuturor, dar nu și în vorbele lor.
Însă, întrebarea esențială a momentului este: mai poate Traian Băsescu să fie Traian Băsescu? Mai exact: mai poate face Traian Băsescu ceea ce a făcut cu PDL – adică să formeze și să conducă un partid spre guvernare?
Nu mă îndoiesc că Traian Băsescu poate să recupereze ceva din simpatia pe care a pierdut-o în 2010, 2011 și 2012. De altfel, a început să facă acest lucru. Dar întrebarea se referă la capacitatea lui de a construi ceva amplu, de mare miză, eventual în jurul lui. Mai poate? Nervoșii se vor arunca să răspundă – cei care îl urăsc strîgînd ”NU”, cei care îl adoră strîgînd ”DA”. După ce episodul puseului trece, noi ceilalți, care ne străduim pe canicula asta și în tovărășia atîtor nebuni să ne păstrăm țiglele pe casă, cum se zice, stăm puțin să ne gîndim. E limpede că, în afara USL, singurul om politic cu însemnătate este tot Traian Băsescu. Ne place ori nu, asta e situația. Răzvan Ungureanu nu a găsit încă rețeta să-și actualizeze potențialul, Mihai Neamțu e încă crud, Aurelian Pavelescu este prizonierul unui proiect enorm pentru partidul său, dar micuț pentru întreagul joc politic, iar despre fiecare dintre membrii actualului BPN al PDL nu vreau să vorbesc , pentru că aș fi nevoit să folosesc vorbele celei mai grele dezamăgiri și, chiar