Realitatea este ca independenta si calitatea jurnalistica depind in mod esential de viabilitatea financiara a editorului. Iar intr-un moment, cum este cel prezent, in care nu mai intra in discutie cazuri izolate, ci o intreaga categorie mass media, analiza consecintelor asupra societatii in ansamblu este imposibil de evitat. Vinerea trecuta Nicolas Sarkozy a anuntat un plan de sprijin pentru ziarele franceze in valoare de 600 milioane de euro, pe o perioada de 3 ani. Presa franceza, mai ales cea nationala, acuza oricum probleme structurale grave de mai multa vreme, un indicator relevant fiind cifrele de audienta care comparativ sint la jumatatea celor din Marea Britanie si Germania, de exemplu. O parte din aceste dificultati isi au originea in costurile extrem de ridicate de imprimare si distributie determinate de salariale exagerate impuse de sindicatele comuniste, CGT, in aceste sectoare unde sint dominante. Insa pe fond, motivele principale sint altele. In ultimii ani se vorbeste deja pe plan mondial de faptul ca presa scrisa se afla la un moment de cotitura. E de altfel subiectul la ordinea zilei de 3-4 ani incoace la mai toate congresele anuale ale asociatiilor internationale de profil. Dar chiar si asa in subsidiar exista sentimentul ca ziarele mai au la indemina inca un orizont de cel putin citiva ani in care sa poata cauta solutii salvatoare. Nu mai e cazul. Criza economica mondiala care a avut in mod natural un impact devastator asupra bugetelor de publicitate afecteaza masiv mass media in ansamblu. Iar presa scrisa, categoria cea mai expusa, se dovedeste a fi in mod special vulnerabila. Si nu doar in Franta. Iata in Statele Unite ziare mari ca The New York Times, Los Angeles Timessau Chicago Tribune se afla in dificultate financiara. Celebrul The New York Times, de pilda, a fost nevoit sa accepte un imprumut de urgenta de $250 milioane de la miliardarul mex