România a ieşit din epoca descreşterii. De aici înainte, chiar dacă ne vom mai poticni, va fi obligatorie consolidarea urcuşului.

Lucrul nu-i tocmai simplu. În împrejurările actuale, când „evoluţia recentă a unor indicatori relevanţi indică o relativă încetinire a activităţii economice în a doua parte a anului”, cum se arată în comunicatul BNR de după şedinţa de vineri a Consiliului de Administraţie, se cuvine să fim mult mai atenţi la riscurile conjuncturale. Comunicatul BNR a evocat cu deosebire scăderea producţiei agricole. Dar a subliniat că de luat în seamă este şi contextul global, care rămâne marcat de incertitudini privind soluţionarea durabilă a crizei datoriilor suverane din zona euro şi de problemele din sistemul bancar la nivel european.

Dar consolidarea creşterii PIB-ului este, totodată, extrem de complicată pe fondul obişnuitelor pierderi cauzate de modul învechit în care este organizată munca în societatea românească. Elixirul creşterii – fără o combinaţie între restructurare şi o ecuaţie economică în care venitul să fie legat de competiţia muncii – nu ne poate fi de ajutor. Fără aceste două salturi, calitative, nici un fel de alchimie nu ne poate salva. Iar expansiunea în continuare a creşterii economice, atât de mult visată, nu ne-ar aduce mai multă bunăstare.

Ce va fi în noiembrie şi decembrie 2012? Dar în anii ce vin? Desigur, se anunţă timpuri grele. Creşterea economică va urca probabil cu 1, cu 2 sau cu 3 la sută. Mai mult PIB, deci. Dar mai  mult PIB nu ne va aduce,  în anii viitori, condiţii de viaţă mai bune dacă producţia de bunuri şi servicii va continua să fie, în multe întreprinderi de stat sau în companii private, cu spatele la calitate. Fiindcă bunăstarea s-ar îndepărta şi mai mult de societatea românească.

Sunt încă multe plăţi de făcut. Plătim pentru că munca e încă departe de un nivel optim de per