O femeie în pat este o specie cu totul diferită de cea a noastră, a bărbaţilor. Şi nu mă refer aici la femeia „adusă la pat“ sau „luată în stăpînire“ prin actul posesiei; a aduce la pat şi a lua în stăpînire sînt formule pur masculine, verbe ale vanităţii noastre; ele arată doar perspectiva bărbatului. Nici cînd le împrumută, femeile nu cred în ele sau, în orice caz, nu văd în ele ceea ce vedem noi – pentru că, de fapt, rămîne de discutat cine pe cine ia în stăpînire într-o relaţie consimţită de carne vs carne.
Ci mă refer la femeia care, pur şi simplu, a aţipit lîngă tine. Numai în filmele tembele femeia adoarme cu capul pe pieptul bărbatului. În viaţa de noapte cu noapte a convieţuirilor noastre niciodată nu se întîmplă aşa. Ea se retrage pe treimea de pat pe care i-o laşi şi de-acolo visează, sau nu visează, într-o logică a ei pe care n-o vom şti niciodată. E acolo într-adevăr o lume înghiocată într-o taină învăluită într-un mare mister, şi ea o va ascunde cu spatele la tine.
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri? Priviţi-o cît e de diferită. Priviţi-o cum respiră. Sternu-i creşte şi descreşte ca o mică jucărie, lîngă care te vei trezi uimit. Priviţi-i umerii rotunzi şi tălpile mici. Priviţi-i coatele prinse în unghi închis. Ascultaţi-i şuierul mărunt al respiraţiei şi priviţi ceva mai atent la linia spinală care-i uneşte umerii de fese. Pîndiţi-i micile tresăriri. Încercaţi să înţelegeţi ceva din acel păr căzut în dezordine pe perna de lîngă tine. Prin acea lume a somnului ei nu vom fi niciodată călători, ci doar spectatori din afară.
Femeia care doarme lîngă tine nu este niciodată femeia pe care ai curtat-o. Nici cea care ţi-a zîmbit, nici cea care ţi-a promis, nici cea care
