Kierkegaard vedea in predestinarea de a te naste la periferia marilor culturi doar zbuciumul de a te sti mic, amenintat de spectrul nonexistentei si, deci, clarvazator. Iata cu totul alta lentila pentru aceeasi prima jumatate de secol XIX, pe o diagonala a Europei. Cartea lui Adrian-Silvan Ionescu despre Principatele dunarene in tranzitia dinspre Stambul spre Paris estompeaza, prin savoarea observatiilor si a redactarii, traumele, fara indoiala reale, ale moldo-vlahilor plasati pe falia marilor culturi. Paginile, care se citesc cu nesat, ofera aproape o epopee bufa, cu ritm de comedie muta prin succesiunea „tablourilor“, dar si cu limbutia citatului de epoca, cernut prin sita de nisip aurifer a unui impatimit documentarist. Adrian-Silvan Ionescu (ASI – cum singur se contrage in referintele din carte) se apleaca fascinat si minutios dinspre mileniul nostru trei peste trei secole in urma. Moda romaneasca 1790-1850. Intre Stambul si Paris a aparut in 2001 la Editura Maiko, sub ingrijirea unei foste colege, muzeograf si istoric de arta, Mihaela Varga.
Volumul are 152 de pagini, bibliografie selectiva, rezumat in limba engleza si surpriza unor desene descriptive cu personaje costumate, realizate cu usurinta si stiinta, in anii ’80, chiar de autor. Caci Dr. ASI, absolvent al Liceului de Arta „N. Tonitza“, insumeaza, in acest an jubiliar pentru domnia sa, mai multe competente: istoric si critic de arta, etnograf, documentarist, cu citeva domenii bine defrisate, care converg, in genere, spre germinativul secol XIX.
Volumul, construit stilistic pe alternative contrastante, are doua centre de acumulare: cadrul vietii cotidiene, din strada pina la intimitatea gastronomica, si vesmintele. Cele doua capitole sint denumite in balans, primul: Musaca sau boeuf, sofa sau recamier, brasoveanca sau berlina, ciubuc sau tigareta. Iar moda propriu-zisa se va etala intre
