Vorbe grele, isterie, acuzaţii grave, deranj mare, demagogie, apoi linişte. Una suspectă. În acest moment lipseşte esenţa problemei, tema în sine, rămasă de-o parte: verdictul. Vorba lui Mihai Petre, „este foarte curios cum, brusc şi dintr-odată, s-a aşternut tăcerea peste delirantul referendum organizat de Consiliul Judeţean Constanţa împotriva desfiinţării judeţului Constanţa".

În urma plebiscitului a rămas doar victoria de o noapte a lui Nicuşor Constantinescu, aidoima lui Geoană în seara lui decembrie 2011, ropote de înjurături într-o anumită direcţie, un gust amar pentru judecătorul-preşedinte al Biroului Electoral Central (BEC) şi din nou linişte...

Am încercat să obţinem un răspuns la toată această şaradă, dar n-a fost cu putinţă. Judecătorul-preşedinte BEC a promis totuşi că dacă îi vom face o adresă scrisă va fi obligat să convoace Biroul şi să ne dea un răspuns.

Sunt aproape trei săptămâni de tăcere, trecute cu vederea de presă din cauza evenimentelor cotidiene şi poate şi din cauza decredibilizării în sine a acestei modalităţi de consultare a cetăţenilor parafată de USL la Constanţa.

43% dintre constănţenii au fost la urne pentru a se pronunţa în privinţa reorganizării administrativ-teritoriale. Procentul l-am auzit doar din gura preşedintelui Consiliului Judeţean, el nu a fost niciodată confirmat de BEC.

În mod normal, o astfel de informaţie extrem de importantă nu ar fi trebuit aruncată la ghenă atât de curând, însă vorba preşedintelui-judecător... dacă referendumul s-ar fi organizat după 15 noiembrie...

Cu tot cu ore suplimentare, refere-îndrumătorii tot n-au reuşit să sporească numărul celor aşteptaţi astfel încât prezenţa să fie de peste 50%.

Legea spune că orice plebiscit care nu întruneşte prezenţa necesară trebuie declarat invalid. Atunci de ce nu-l invalidează nimeni?

S-au cerut date statistice la I