Valeria Bruni Tedeschi a intrat în competiţie cu filmul "Un castel în Italia", la a cărei premieră nu au fost prezenţi nici sora ei, Carla Bruni, şi nici Sarkozy.
Bertolucci, prezent la Cannes, unde îşi re-lansează "Ultimul împărat", făcut în ’88, şi refăcut acum în 3D (operaţiune care a costat două milioane de euro), a anunţat că va fi preşedintele juriului la Veneţia, la Mostra care va împlini, în toamnă, 70 de ani! Ce aşteaptă, de la un film, Bertolucci? "Surpriza, plăcerea şi frumuseţea. Dacă se poate, o mare frumuseţe!"
Aşa se şi cheamă filmul lui Paolo Sorrentino, din competiţie, "Marea frumuseţe", "La grande bellezza". Parcă niciodată Roma n-a fost mai frumos filmată! De la înălţime, într-o lumină aurie, enigmatica Cetate eternă... Nu degeaba, un turist japonez din film, care priveşte şi face poze, leşină, cade secerat de atâta frumuseţe!
Pe o terasă uriaşă, cu deschidere spre Colosseum, se zbenguie, în ritmuri îndrăcite, o faună strident colorată, aristocraţi expiraţi, intelectuali sofisticaţi sau amatori, prelaţi, mafioţi, oameni cu bani sau oameni la modă, femei de toate calibrele, inclusiv o pitică şi o Sfântă, un întreg circ, care-l evocă, vrând-nevrând, pe Fellini...
Despre "arta decadenţei"
Doar că la Fellini "dolce vita" era conectată la curentul de înaltă tensiune al tragediei, pe când acum, la Sorrentino, totul, până şi moartea, şi nebunia, şi disperarea, patinează sub umbrela umorului negru. Filmul nu are o poveste, ci e destructurat într-o puzderie de secvenţe - de atmosferă, de replici memorabile, de schiţe de portret -, un fel de "praf dramaturgic" în jurul unui bătrân jurnalist celebru, un om singur, pe terasa căruia dansează "toată Roma" (interpretul e Toni Servillo, acelaşi care l-a jucat pe "Il Divo", acum câţiva ani).
Un film despre decadenţă, dar şi despre "arta decadenţei", un film ambiţios şi complicat, care