Mitrea ofera jumatati inocente de adevar ca sa ascunda jumatati grave de minciuna. Geoana ofera minciuni pure, ca sa ascunda purul adevar. Pe cine credem.
Sa fim bine intelesi: episodul de la Ploiesti, cu Miron Mitrea organizind pe Messenger ambuscade la Basescu sub privirile lui Geoana, nu e in sine grav. Adriean Videanu, direct vizat de discutii, nu a gasit de cuviinta decit sa-i bata usor obrazul lui Mitrea in conferinta de presa si atit.
Basescu nici macar nu a vrut sa comenteze, iar liberalii s-au plasat intr-o tacere pe care unii o vad suspecta, iar altii nu. Episodul insa e seducator din alte doua puncte de vedere. In primul rind, merita remarcata initiativa ziaristului care s-a plasat si a minuit camera astfel incit sa surprinda conversatiile electronice ale secretarului general al PSD.
Acum, Mitrea se plinge ca i-a fost violata intimitatea. Daca ar citi ceva sentinte CEDO privind delictele de presa, ar afla ca plinge de pomana. Curtea Europeana judeca in felul urmator: cu cit urci mai sus in ierarhie, cu atit le este permis mai mult ziaristilor sa-si vire nasul in intimitatea ta. Insa meritul esential al acestui episod sta in reactia protagonistilor: Mitrea si Geoana.
Miron Mitrea s-a comportat ca un judoka. Nu a respins atacul doar de dragul faptului ca orice atac trebuie respins. Mai intii, a asteptat o zi - caci e greu de crezut ca rupe total vreodata contactul cu colaboratorii sai, care au fost cautati toata ziua de presa in speranta unei reactii din partea sa. Apoi a examinat esenta dezvaluirilor si le-a evaluat impactul.
Si a gasit acea eroare prin care o anume afirmatie, cea privind apartenenta la Masonerie a lui Basescu, ii era atribuita lui si nu colaboratoarei sale, Andra Ornea. Din acel moment, a putut linistit sa dezvolte contraatacul.
A pus in centrul strategiei sale exact ac
