Sâmbăta trecută, la ora locală 20 şi 26 de minute, agenţia de presă oficială a Iranului, IRNA, anunţa: „URGENT – Hassan Rohani declarat preşedinte cu victorie clară”. Textul ştirii ne spune că, după ce Rohani a „câştigat majoritatea voturilor, a fost declarat Preşedinte al Republicii Islamice a Iranului”. Ştirea preciza şi că informaţia oficială potrivit căreia Rohani e cel care a câştigat detaşat, încă din primul tur al alegerilor prezidenţiale ce au avut loc la 14 iunie a.c., a fost făcută chiar de către ministrul iranian al Internelor, Mostafa Mohammad Najjar.

Portret politic cu destule zone neclare

Ştim că Rohani este un cleric şiit de rang înalt, în vârstă de 65 de ani şi care are o strânsă şi îndelungată relaţie politică cu ayatollahul Khamenei. În mai, cu ocazia unui interviu televizat cu patru zile înainte de sfârşitul lunii, Rohani „a făcut ceea ce puţini politicieni iranieni îndrăznesc”, relata CNN la 7 iunie, făcând trimitere la un moment în care clericul a criticat în termeni extrem de direcţi presa de stat din Iran, acuzând-o de „cenzură şi minciuni”. Câteva fragmente ale intervenţiei televizate a lui Rohani au fost postate pe YouTube şi au fost accesate de un număr important de persoane. O variantă de aproape 45 de minute a interviului a fost văzută, până la 16 iunie, de 5.986 de persoane, iar una mai scurtă, de doar 5 minute, a fost accesată de 6.782 de oameni. Aceste cifre nu par a fi deloc impresionante dacă le comparăm, de exemplu, cu cele 2,4 milioane accesări ale discursului rostit de preşedintele Barack Obama cu ocazia unui dineu organizat, anul acesta, în onoarea corespondenţilor de presă acreditaţi la Casa Albă. Dar, privite ceva mai atent, cifrele în cauză au, totuşi, semnificaţia lor. Păstrându-ne strict în sistemul de referinţă constituit de viaţa politică din Iran, să amintim aici că mai multe dintre cele mai r