Mult mai puţin cunoscut publicului decît Top 300, dar aproape la fel de interesant, anual se întocmeşte un clasament al celor mai vizionate emisiuni TV, pe toate canalele. În paranteză fie spus, pentru că destui se întreabă cum se măsoară audienţa, iată pe scurt sistemul. În primul rînd, se selectează subiecţii după criterii sociologice similare celor ale sondajelor. Cu acordul acestora, li se instalează un dispozitiv (peoplemeter) care, măsurînd frecvenţele, comunică, în timp real, pe ce canal TV se află televizorul respectiv. Astfel, audienţele pot să fie - şi chiar sînt - calculate la nivelul fiecărui minut. Rapoartele respective sînt analizate de către fiecare beneficiar în parte, se trag concluzii şi se iau măsuri. Cel puţin teoretic.
Sigur, televizorul meu poate să se afle pe un anumit canal, dar eu să fiu la baie, în bucătărie, ori să vorbesc la telefon. Mai mult, a urmări un program nu înseamnă neapărat că-mi şi place (detaliu care însă îi lasă reci pe cumpărătorii de publicitate, important pentru ei este să le văd reclamele). Dar marjele de eroare şi de relativitate sînt universal acceptate. N-am inventat noi sistemul.
Dacă ne aruncăm ochii pe topul anului 2005, vom descoperi aşa: 9 dintre primele 10 programe, în ordinea descrescătoare a audienţei, 17 din primele 25 şi 21 din primele 50 au fost... - aţi ghicit oare?... - meciuri de fotbal. Internaţionale, în covîrşitoarea lor majoritate. Mai jos în clasament fotbalul se răreşte, pentru că... n-au prea mai fost alte meciuri de calitate. La transmisiile acestora se mai adaugă, în Top 100, 6 emisiuni de sport, tot despre fotbal, aducînd procentul "sportului-rege" la 35% dintre programele de succes.
Pe locul 2 - de data asta sigur aţi ghicit - se aşază emisiunile care - cum spune tata - exploatează suferinţa umană. Vin unii care au o durere sau o supărare, noi le dăm sfaturi - competente s
