România perioadei următoare va fi marcată de multe gălăgii de stradă.

„Orizontul politic se limpezeşte." Astfel debutează una dintre cele mai seducătoare bucăţi de publicistică iscălite de I.L. Caragiale, cel mai mare gazetar al tuturor timpurilor româneşti. Bijuteria a apărut în numărul din 28 februarie 1879 al revistei umoristice „Bobîrnacul". La 132 de ani după, pot afirma şi eu, la fel de fericit ca I.L. Caragiale: „Orizontul politic se limpezeşte."

Până nu demult, orizontul politic românesc era înceţoşat. Pentru a naviga printre patimile politicienilor, publiciştilor, moderatorilor şi mogulilor, trebuia să iscodeşti dedesubturile fiecărui ziar, site, blog şi post TV. Citind titlurile articolelor, burtierele talk show-urilor, văzând spumele de la gurile moderatorilor şi ascultând vocile izmenite ale văzătoarelor de prompter, desluşeai cu greu de partea cărei tabere politice e cârnăţarul care a vârât bani într-o foaie sau într-un post TV pentru a vinde consumatorului tocătura zilnică de clişee, lozinci, strigăte şi mugete, toate vârâte în pieliţa aşa-zisei prese libere şi independente. Asta pentru că, în timp ce Puterea era un întreg - Traian Băsescu -, Opoziţia era dezbinată între PSD şi PC, pe de o parte şi PNL, pe de alta. Acum, PSD, PNL şi PC s-au unit într-un colhoz mai dihai decât cele văzute de studentul Ion Iliescu în măreaţa Uniune Sovietică. Prin apariţia acestui caltaboş politic, în care urmaşul lui Ionel Brătianu joacă preferans cu urmaşul Anei Pauker, iar Che Guevara a încins o partidă de table cu Poliţia Politică a lui Batista, avem într-o parte a scenei politice o tabără. În cealaltă, zisă şi a Puterii, o altă tabără, alcătuită dintr-un PDL cu papion de Dreapta şi şapcă de Stânga, un UDMR bun la toate şi UNPR care nici el nu ştie ce e. Cu o clasă politică astfel împărţită, nu mai e nicio problemă pentru cetăţeanul neutru, poreclit e