Raportul dintre maşinile înmatriculate şi numărul locurilor de parcare este cheia după care funcţionează una dintre cele mai bănoase afaceri date de stat firmelor private, cea a ridicărilor de maşini. În unele oraşe, tarifele, şi aşa foarte mari, au crescut.
Lipsa locurilor de parcare a pus pe picioare una din cele mai bănoase afaceri, cea de ridicat maşini. Afacerea merge cel mai bine în oraşele unde lipsa locurilor de parcare este mai mare, după cum puteţi vedea mai jos.
• La Timişoara, o maşină din 15 prinde un loc de parcare, sunt înmatriculate 180.000 de autovehicule şi doar 12.000 de locuri de parcare. Preţul vechi al taxei de recuperare, de 550 de lei, a crescut recent.
• În Bucureşti, afacerea s-a extins în cinci sectoare şi s-a inventat amenda pe kilogramul de maşină ridicată. Statisticile arată că, în Capitală, există 1.300.000 de maşini şi 250.000 de locuri de parcare. Din calcule reiese că pe un singur loc ar trebui să parcheze 5,2 maşini.
• La Iaşi, taxa de recuperare a ma-şinilor s-a dublat. La Iaşi, o maşină par-chează, patru n-au unde, sunt 75.000 de maşini şi 20.000 de locuri de parcare.
• În municipiul Cluj-Napoca, doar o maşină din patru are unde să parcheze. Există aproximativ 150.000 de autovehicule înmatriculate cărora li se adaugă cele ale studenţilor şi cele aflate în tranzit şi 37.269 de locuri de parcare.
• La Braşov, "hingherii de maşini" câştigă 380 de lei la fiecare maşină săltată. Este oraşul cu una dintre cele mai bune situaţii, din acest punct de vedere: când turiştii nu vin în vacanţă, sunt doar două maşini pe un singur loc.
Bucureştiul, campion la ridicarea maşinilor
În Capitală, se ridică între 600 şi 1.200 de maşini pe săptămână. În funcţie de sectorul în care a fost săltată maşina, taxa de recuperare este cuprinsă între 500 şi 850 de lei.
• Cele mai "periculoase" zone din Capi
