Opoziţia nu a înţeles nimic din episodul Roberta, pe când Puterea se pare că da.
Parlamentarismul românesc a produs în ultimul an şi jumătate trei episoade care ilustrează cum nu se poate mai bine rolul pe care ar trebui să-l aibă Opoziţia şi dacă aceasta şi-l înţelege sau nu: episodul Roberta, episodul Geoană şi episodul Iliescu. Toate vorbesc despre un singur lucru: cât de dăunător poate fi faptul că Opoziţia îşi subestimează puterea şi îşi sabotează interesele.
Episodul Roberta, adică modul în care s-a votat la legea pensiilor, n-ar fi existat dacă n-ar fi fost dezvăluit de un jurnalist care - lucru important - NU e familiarizat cu procedurile parlamentare. Parlamentarii Opoziţiei şi jurnaliştii politici, toţi mult prea obişnuiţi cu bizareriile din Casa Poporului care poartă numele de „proceduri parlamentare", au dormit vreme de patru zile în acel septembrie 2010, până când altcineva le-a arătat diferenţele dintre cifrele votului şi prezenţa din sală. Să ne amintim că în 15 septembrie 2010, când se vota legea pensiilor, Opoziţia a părăsit sala. După aceea, Puterea a fost neglijentă cu rigoarea cvorumului şi a început să numere anapoda, după un principiu cu care, până atunci, toată lumea era împăcată în mod tacit: dacă o jumătate părăseşte sala, cealaltă jumătate este invitată să facă practic tot ce vrea. Opoziţia a avut, atunci, noroc: după detonarea pe televiziune, a preluat subiectul, l-a gonflat şi mai ronţăie din el şi în ziua de azi, din el din moment ce una dintre condiţiile revenirii din greva parlamentară este tocmai îndepărtarea Robertei.
În cazul debarcării lui Mircea Geoană din fruntea Senatului, Opoziţia a fost la fel de oarbă, numai că de data asta n-a mai fost nimeni ca s-o ajute să treacă strada. Prost sfătuiţi şi prea siguri că rolul Puterii e acela de a ocroti Opoziţia chiar şi de propriile-i greşeli, liderii USL s-au răzbun