V-am promis că vom continua să cârtim, da?! Ne ţinem de neamuri, de gard şi de cuvânt. Nu vă las. Decât atunci când mie şi marelui combinator de hectare (luate ca zone!) ni se va tăia netul, la Jilava. Cu lama. Astăzi, nimic despre oligofrenii din analele patologiei politice sau despre liderii de scopinie pripiţi sub soarele de la Malmö! Astăzi, suntem iritaţi de adâncul leşin sapienţial al celui pe care-l alintăm, cu frison metafizic şi mângâindu-i freza ca un cuţit de strung: Vale’ică Zgonea.

Dosarul e sensibil (fiindcă faptele sunt de natură să se constituie ca elemente de conţinut suficiente pentru alcătuirea unui dosar penal!). Sunt probleme grave, de siguranţă naţională, de aceea, ne vom învârti în jurul lui cu grijă, însă nu mai puţin insistent şi enervant decât o fac, să zicem, dervişii rotitori...Deci, să începem!

Motor! Iată cum îi zdrăngăne sinapsele inconfundabilului Zgonea, cel care a zis mai demult – aflându-se într-o zi de excepţie – că se consideră coleg cu Mihai Viteazul! Deci, pe această linie, sculer-matriţerul a scos pe gură, mai deunăzi, un alt şpan filosofic, capabil să te înţepenească: „Mioriţa vine de la noi şi toţi cei din jur o cunosc!”. Pac-pac! – vorba „hectarianului” din Pipera. N-am trece chiar aşa de uşor peste conexiunile ivite... care noi, PSD-ul? care cei din jur, Antonescu, Voiculescu?... dacă decenţa nu ne-ar pune sula-n coastă să ne oprim aici şi să-l lăsăm pe Zgonea să-şi continue tratamentul.

Şi vom aborda subiectul dintr-o altă perspectivă, cu ceva mai multă răspundere civică şi mai adâncă rigoare clinică. Deoarece, cu chestiile astea nu se glumeşte, nu se aruncă aşa, vorbele, alandala şi fără control, aici avem de-a face nu cu un grup numit generic turmă, ci cu o ditamai ţara, cum se spune atât de frumos, de poveste. Nu un singur cioban se află în discuţie, ci un întreg harnic şi talentat popor